Calitatea, principalul atu al fermierului european

Detalii

Categorie: Marketing agroalimentar

27 Noiembrie 2008

Pe masura ce globalizarea castiga teren, presiunea exercitata de produsele originare din tarile emergente, care beneficiaza de costuri de productie scazute, asupra fermierilor din UE devine tot mai mare. Atat produsele agricole de baza, cat si cele cu valoare adaugata se confrunta cu o concurenta din ce in ce mai mare.

In fata acestor noi provocari comerciale, principalul atu al fermierului european este calitatea. UE are avantajul calitatii, care se datoreaza unui nivel foarte ridicat de siguranta asigurat de legislatia UE de-a lungul intregului lant alimentar, la care au contribuit fermierii si, in general, producatorii. Exista totusi mai multe aspecte care pot spori calitatea in sensul cel mai larg al termenului.

Calitatea inseamna satisfacerea asteptarilor pe care le au consumatorii. Aspectele de calitate reprezinta caracteristicile produsului, precum metodele si locul de productie etc., pe care un fermier doreste sa le promoveze, iar consumatorul doreste sa le cunoasca. Calitatea este un subiect care ii preocupa pe toti fermierii si pe toti cumparatorii, indiferent daca au de-a face cu materii prime produse la standarde de baza sau cu produse de inalta calitate in care exceleaza Europa.

In contextul unor preturi ridicate la materii prime, stimulentele pentru cresterea volumului productiei nu ar trebui folosite drept pretext pentru scaderea standardelor. Consumatorii doresc produse alimentare la preturi accesibile si cu un bun raport calitate-pret, insa, dincolo de pret, atat consumatorii, cat si comerciantii au multe alte cerinte in ceea ce priveste valoarea si calitatea produselor pe care le cumpara. Pentru fermieri, satisfacerea acestor cerinte reprezinta o provocare majora.  

Cerintele pietii sunt diverse si din ce in ce mai multe. In Uniunea Europeana, cele mai importante aspecte sunt igiena si siguranta alimentelor (un „minimum nenegociabil”), sanatatea si valoarea nutritionala, precum si anumite cerinte ale societatii. De asemenea, consumatorii sunt din ce in ce mai atenti la contributia agriculturii la durabilitate, schimbarile climatice, siguranta alimentelor si dezvoltare, biodiversitate, bunastarea animalelor si deficitul de apa.       

In calitate de prim utilizator al pamantului, sectorul agricol este factorul-cheie in dezvoltarea teritoriala a regiunilor, conservarea peisajului si a zonelor de interes ecologic. Nu in ultimul rand, in numeroase parti ale lumii, consumatorii care dispun de venituri tot mai mari sunt exigenti in ceea ce priveste gustul, traditia si caracterul autentic al alimentelor pe care le consuma, precum si in ceea ce priveste respectarea unor standarde mai inalte de bunastare a animalelor.

In loc sa considere aceste cerinte o povara, fermierii din UE au o sansa reala de a le face sa lucreze in favoarea lor, furnizand exact ceea ce-si doresc consumatorii, conferind produselor lor un caracter unic si obtinand astfel venituri mai bune.

Politica agricola a UE trebuie sa sprijine eforturile fermierilor de a fi primii in cursa pentru calitate. Prin sistemele si reglementarile comunitare, se fac deja eforturi in acest sens, in principal in doua moduri: standarde de baza si masuri de promovare a calitatii.

Reglementarile comunitare prevad standarde de baza in materie de productie dintre cele mai exigente in lume, standarde care vizeaza siguranta si igiena, identitatea produsului si compozitia acestuia, protectia mediului, sanatatea plantelor si a animalelor, precum si bunastarea animalelor. Aceste cerinte reflecta vointa democratica exprimata in mod clar de consumatorii si cetatenii Uniunii.

Numerosi fermieri din UE sunt permanent in cautarea unor modalitati noi si unice de a crea noi debuseuri si de a-si spori veniturile. Printre acestea se numara:

·         sa produca produse „de calitate superioara” care ofera consumatorilor ceva in plus fata de standardele de baza, fie in termeni de caracteristici speciale, precum gustul, originea etc., fie in termeni de metoda de productie;

·         sa castige increderea consumatorilor in sistemele UE de promovare a calitatii si in afirmatiile pe care le fac producatorii despre „produsele lor de calitate superioara”;

·         sa ajute consumatorii sa aleaga si/sau sa decida daca merita sa plateasca mai mult pentru un anumit produs;

·         sa protejeze denumirile produselor alimentare, ale vinurilor .i ale bauturilor spirtoase ale caror caracteristici speciale si reputatie depind de locul de producere a acestora si de stiinta producatorilor locali prin intermediul indicatiilor geografice, cum sunt „Chablis”, „Prosciutto di Parma”, „Scotch whisky”, „Cafe de Colombia”, „Sitia Lasithiou Kritis”, „Szegedi szalami”, „Queso Manchego” si „Nürnberger Lebkuchen”.

·         sa reglementeze sectorul agriculturii ecologice prin stabilirea unor cerinte stricte, intrucat din ce in ce mai multi consumatori sunt atrasi de metodele de productie utilizate in acest sector si cauta in mod special produse alimentare cu eticheta ecologica;

·         sa inregistreze denumirile produselor traditionale in cadrul unui sistem comunitar destinat promovarii produselor alimentare si bauturilor traditionale;

·         sa promoveze produsele specifice regiunilor ultraperiferice ale UE;

·         sa stabileasca standarde de comercializare comunitare in numeroase sectoare, pentru a defini anumite calitati ale produselor (de exemplu, „extra virgin” pentru uleiul de masline, „categoria I” pentru fructe si legume si „oua de gaini crescute în aer liber” pentru oua);

·         sa incurajeze sistemele de certificare initiate de organisme publice si private pentru o mai buna informare a consumatorilor din intreaga Europa privind metodele de productie si caracteristicile produselor.

• < Anterior
• Următor >