Necesitatea unei strategii multianuale in agricultura

Dacian Ciolos: “Elita politica in intregul ei trebuie sa-si asume o strategie multianuala, suficient de pragmatica pentru a fi acceptata ca baza de plecare pentru urmatoarele 2-3 mandate guvernamentale.”

 





In momentul de fata, Romania beneficiaza de Programul National de Dezvoltare Rurala (PNDR), care urmeaza Programului SAPARD si care poate constitui o oportunitate pentru restructurarea agriculturii.

 

PNDR poate fi eficient doar in masura in care va incuraja asocierea, organizarea pietelor si concentrarea ofertei de produse agricole.

 

In modernizarea mediului rural, PNDR poate fi un instrument eficient de incurajare a actiunii la nivel local.

 

Toate aceste proiecte din PNDR pot da rezultate doar dupa ce elita politica in intregul sau isi asuma o strategie multianuala, suficient de pragmatica pentru a fi acceptata ca baza de plecare pentru urmatoarele 2–3 mandate guvernamentale.

 

Aceasta strategie ar trebui sa contina o abordare orizontala, cu masuri aplicabile tuturor sectoarelor agricole, cu masuri de interes general pentru intreaga agricultură.

 

Ma gandesc aici in primul rand:

  • la problema stimularii comasarii funciare si a descurajarii necultivarii terenurilor agricole, printr-o politica fiscala funciara coerenta,

  • la problema sistemului de irigatii, care nu incurajeaza in momentul de fata folosirea in mod eficient a apei de irigatii (apa va deveni o resursa rara in anii urmatori, de aceea e nevoie sa gandim si sa sustinem bugetar un sistem de irigatii mai putin energofag si modulabil, adaptabil la nivel local),

  • la costurile cu carburantii folositi in agricultura,

  • la politicile fiscale in agricultura, care trebuie sa incurajeze aducerea la lumina (adica pe piata organizata) a productiei la negru (care favorizeaza in prezent importurile si descurajeaza folosirea fondurilor publice in investitiile de modernizare a exploatatiilor agricole – daca nu declari productia, nu poti nici sa justifici folosirea banului public pentru investitii de modernizare).

 

Apoi, strategia ar trebui sa includa o abordare sectoriala, luand in considerare specificul fiecarui sector agricol de productie (cereale, lapte, carne, legume-fructe, viticultura, agricultura ecologica) in functie de potential, de oportunitatile de piata, de specificul functionarii pietei in sectorul respectiv. Abordarea aceasta sectoriala ar trebui sa se faca tinand cont de specificitatile teritoriale ale regiunilor agricole din Romania.

 

Pentru a-i asigura continuitatea, strategia respectiva ar trebui sa includa in mod obligatoriu o abordare bugetara multianuala, care sa asigure si complementaritatea politicii bugetare nationale in domeniul agricol cu cea a Uniunii Europene. Altfel spus, stim la ce sa ne asteptam de la sustinerea europeana cu subventii si fonduri pentru agricultura si dezvoltare rurala in urmatorii ani, cel putin pana in 2013, pentru ca UE are o politica bugetara multianuala, dar complementaritatea nationala o rediscutam in fiecare an.

 

Avem insa pretentia si asteptarea ca agricultorii, primarii de comune rurale sa vina cu programe multianuale de investitii, sa angajeze credite multianuale, cand ei isi bazeaza planul de afaceri nu numai pe o piata instabila, dar si pe o politica publica de sustinere a sectorului incoerenta.

 

Politica de subventionare nationala ar trebui sa asigure complementaritatea cu cea europeana, cel putin pentru sectoarele prioritare, tinand cont si de constrangerile si limitarile reglementarilor europene. Am evita astfel episoade precum cel privind subventionarea ingrasamintelor pentru agricultura.

 

Aceasta strategie ar trebui sa faca obiectul unei legi organice de orientare si sustinere a agriculturii care sa asigure credibilitate, stabilitate si continuitate unei astfel de strategii.

 

Abia dupa ce a adoptat un astfel de cadru general multianual, Romania poate participa cu propuneri la discutiile privind perspectiva bugetara europeana dupa 2013 in UE in domeniul agriculturii si poate veni cu idei pertinente in discutiile privind viitorul Politicii Agricole Comune, discutii care vor reincepe la nivel european imediat dupa alegerea viitorului Parlament European si numirea noii Comisii Europene.


 

 

Autor: Dacian Ciolos (scris si publicat inainte de a fi numit Comisar european pentru Agricultura)

 

Sursa: www.revista22.ro