Democratia secolului XXI
- Detalii
- Categorie: Editorial
- 16 Ianuarie 2009
Lucrarea lui Alvin Toffler, “Al treilea val”, imparte civilizatia in numai trei faze: faza agricola a Primului Val, faza industriala a celui de Al Doilea Val, si civilizatia celui de Al Treilea Val.
“Al treilea val" a fost editata in peste 1,5 milioane de exemplare si tradusa in 16 tari. Termenul “val” este metaforic, el referindu-se la impactul social al unor “torente” de schimbare ce ne perturba vietile, aceste ciocniri de valuri ducand la disparitia civilizatiei industriale si aparitia civilizatiei informationale. Aceasta noua civilizatie este atat de revolutionara – spune Toffler – incat sfideaza vechile moduri de gandire, vechile formule, dogme si ideologii, intrucat acestea nu mai corespund realitatilor.
Capitolul “Democratia secolului XXI”, din aceasta carte debuteaza cu o epistola imaginara adresata parintilor fondatori ai Constitutiei Statelor Unite si in special lui Jefferson, carora Toffler le multumeste pentru contributia adusa la crearea sistemului actual, sistem care i-a oferit posibilitatea de a trai o jumatate de secol ca cetatean american, sub o domnie a legilor si nu a oamenilor.
Mesajul lui Toffler este ca intocmai ca si revolutionarii defuncti, care au inteles necesitatea reconsiderarii Constitutiei Statelor Unite in vederea largirii Declaratiei Drepturilor si care au contribuit al crearea unei structuri de guvernamant, capabila sa adopte decizii inteligente, democratice pentru a supravietui intr-o lume noua, generatia actuala are ca principala sarcina polititca, renuntarea la cliseele proprii erei industriale si edificarea unor noi structuri de guvernare, prin considerarea a trei principii – cheie: principiul “puterii minoritatilor”; principiul “democratiei semidirecte”; principiul “impartirii deciziei”.
Principiul puterii minoritatilor porneste de la premisa ca regula majoritatii – fundamentul legitim al erei celui de Al Doilea Val- devine din ce in ce mai desueta.
Regula majoritatii a avut o semnificatie umana si eliberatoare pe parcursul erei industriale, dar ea isi pastreaza si acum aceasta semnificatie in tarile aflate in curs de industrializare. Principiul majoritatii a insemnat intotdeauna o sansa in plus pentru cei saraci, fiindca ei erau majoritatea. Azi insa, suntem martorii unei cotituri istorice, cei saraci nefiind neaparat si cei mai numerosi. Ei au devenit in multe tari o minoritate si vor ramane, daca nu va interveni vreun holocaust economic.
Toffler critica pozitia ideologilor celui de Al Doilea Val, care se plang de destramarea societatii de masa si care, in loc sa vada in aceasta diversitate sporita un teren fertil pentru dezvoltarea umana, o ataca, numind-o “fragmentare” sau “balcanizare”. Se desprinde astfel ideea ca ar trebui sa acceptam diversitatea si sa schimbam institutiile politice mostenite de la Al Doilea Val, ceea ce ar duce la evolutie sociala si al democratia bazata pe minoritati a secolului al XXI-lea.
Absenta institutiilor politice adecvate este cea care exacerbeaza astazi, in mod inutil, conflictul dintre minoritati, ducandu-l pana la violenta si in consecinta, intrunirea majoritatii devine din ce in ce mai greu de realizat. Astfel, ar trebui sa modernizam intregul sistem si sa intarim rolul diferitelor minoritati, permitandu-le sa formeze majoritati.
Daca politica a fost “pre-majoritara” in timpul Primului Val si “majoritara” in era celui de Al Doilea Val, se presupune ca maine va fi “mini-majoritara” – o fuziune intre principiul majoritati si puterea minoritatilor.
Cel de-al doilea fundament politic al societatii demasificate va trebui sa fie principiul “democratiei semidirecte” ce consta intr-o reducere a dependentei fata de reprezentanti si o crestere corespunzatoare a autoreprezentarii, democratia semidirecta fiind o imbinarre a celor doua modalitati de reprezentare. Acest principiu se prezinta ca o consecinta fireasca a destramarii consensului, a inexistentei unui acord intre alegatori, fapt ce conduce la inutilitatea reprezentantilor, insusi conceptul de reprezentare fiind golit de continut, in conditiile in care foarte putine grupuri sunt reprezentate adecvat. De altfel, e de notorietate faptul ca legiuitorii au ajuns sa se bizuie in elaborarea legilor pe personalul tehnic si pe experti din afara, Parlamentul nedispunanad de un personal de specialitate corespunzator, generandu-se astfel un transfer al puterii dinspre el spre aparatul guvenamental neeligibil. O receptivitate mai mare a sistemului fata de puterea minoritatilor si crearea posibilitatii de participare mai directa a cetatenilor la propria lor guvernara ar fi deopotriva necesare, nu insa si suficiente.
Cel de-al treilea principiu vital al vietii politice de maine va trebui sa fie “impartirea deciziei”, prin care s-ar urmari desfacerea blocajului decizional si o distribuire adecvata a competentelor in acest domeniu.
Descentralizarea politica este de fapt o pseudo descentralizare si ea nu constituie o chezasie a democratiei, stiut fiind ca, deseori viata politica locala este mai corupta decat cea la nivel national. Or, nu este posibil ca o societate sa-si descentralizeze activitatea economica, comunicatiile si multe alte procese cruciale, fara a fi silita, mai devreme sau mai tarziu, sa descentralizeze si decizia guvernamentala.
Transferul “in sus” al anumitor decizii ce tin in prezent de preocuparile statului national, nu este o solutie si ca urmare, o insemnata parte a procesului decizional trebuie deplasata dinspre centru in jos, cea ce ar avea ca efect nu numai o reducere a poverii decizionale ce apasa asupra guvernelor nationale, ci si o schimbare fundamentala a structurii elitelor. Toffler analizeaza astfel, impartirea deciziei ca pe un mijloc de depasire a blocajului politic, asa incat sistemul politic sa poata functiona din nou, adaptandu-l la nevoile civilizatiei care se naste.
Nivelul democratiei intr-o societate depinde de modul in care este distribuita “povara deciziei” pe care aceasta societate o poarta, intrucat pentru a putea functiona, orice societate are nevoie de o anumita cantitate de decizii politice si de o anumita calitate a lor, asa incat se poate spune ca fiecare societate isi are o structura decizionala proprie si unica.
In societatile industriale - ale celui de Al Doilea Val – expansiunea pietei, adancirea diviziunii sociale a muncii si gradul de complexitate a vietii sociale au provocat o implozie decizionala de tipul celei pe care o determina astazi Al Treilea Val si ca urmare, vechile grupuri conducatoare nu au mai avut capacitatea de a decide singure, impunandu-se nevoia de a recruta noi elite si subelite, ceea ce a dus la inventarea unor institutii politice noi.
Asadar, ca o consecinta naturala, datorita imploziei decizionale ce copleseste oamenii politici din tarile celui de Al Treilea Val, se impune largirea radicala a participarii politice si revolutionarea institutiilor politice.
