Incerc acum, la trecerea in noul an, sa conturez un scenariu pentru viitorul agriculturii, al satului, al spatiului rural romanesc in ansamblul sau. Si ma gandesc la cate s-ar putea face pentru cei peste 50% dintre populatia tarii ce ocupa aceste spatii daca s-ar folosi rezervele pe care inca le mai are tara si care parca asteapta a fi puse in valoare in interesul intregii natiuni.
Apoi incerc sa construiesc o punte imaginara intre cei ce spera intr-o viata mai buna, fara grija zilei de maine si politicieni, alte institutii ale statului implicate in a gasi solutii pentru a conduce agricultura pe un fagas normal.
Inexistenta unui consens politic din 1990 incoace a generat de multe ori o stare de confuzie cu consecinte negative asupra procesului de consolidare a sectorului generator de paine, carne si lapte.
Agricultura trebuie sa beneficieze acum poate mai mult ca oricand de sustinere financiara, trebuie sa scape de birocratie si regulamente abuziv aplicate si poate chiar de… oameni care, rupti de realitate, nu tin cont de conditiile concrete din teritoriu.
Este nevoie de strategii pe termen mediu si lung acceptate de intregul spectru politic din tara si nu de actiuni pompieristice care nu rezolva problemele reale.
In contextul crizelor globale – alimentara, financiara si de mediu – precum si a amenintarilor pe care le reprezinta acestea, e nevoie sa identificam actiuni prin care pot fi ajutate grupurile vulnerabile formate atat din producatori, cat si din consumatori.
Statele membre ale Uniunii Europene isi protejeaza producatorul agricol in multiple forme. Ar trebui sa implementam acele modele care sa conduca la o agricultura multifunctionala si la mentinerea competitivitatii. Orice leu investit eficient in agricultura ar reprezenta un pas inainte pentru dezvoltarea economiei tarii iar potentialul agricol pe care il detinem ne-ar putea salva de efectele negative ale crizelor. E timpul sa actionam ferm pentru absorbtia fondurilor europene si dirijarea lor nu in functie de criterii politice ci pentru a valorifica la maximum potentialul de care dispunem.
Specialistii din domeniul cercetarii stiintifice si al managementului pot avea un rol deosebit in revigorarea acestui domeniu. Sa-i ascultam si sa le respectam opiniile pentru ca stiinta trebuie sa invinga.
In lipsa unui ajutor concret pentru agricultori si mai ales pentru micii producatori, Romania risca sa-i fie afectata biodiversitatea si chiar identitatea culturala, strivita sub povara importurilor de produselor alimentare si uniformizarea de tip supermarket.
Asociatiile, cooperativele, sindicatele, statul trebuie sa protejeze producatorul agricol, in fata agresiunilor sau a neputintelor de tot felul.
E timpul sa ne unim fortele si sa asezam agricultura acolo unde ii este locul pentru ca in contextul global actual cine produce „mancare“ va fi deasupra celor ce trebuie sa o cumpere.
Avem in frunte o noua echipa. Fie ea de stanga sau dreapta, trebuie sa gandeasca in interes national. Sa puna punct relelor si s-o ia de la capat. Cu fermitate dar si cu grija pentru cei care i-au adus acolo sus.
Sa speram ca asa va fi. Ca noul an va fi bun si mai bogat. Iar cei ce obidesc pe campuri sa aiba parte de sanatate si spor in toate.
La multi ani!
Ing. I. BANU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.1, 1-15 IANUARIE 2009
© 2024 Gazeta de Agricultura | Termeni si Conditii >>>