Credem sau nu Dumnezeu iubeste Romania
- Detalii
- Categorie: Editorial
- 17 Ianuarie 2012
Desi multi vor sa ne convinga ca suntem rai, lenesi, prosti, s.a.m.d cineva ne iubeste totusi, chiar daca nu toti sunt convinsi de acest lucru. Dumnezeu.
Hulit de unii, ignorat de altii, insa iubit si respectat de marea majoritate a romanilor, Dumnezeu ramane singura speranta a unei tari aflate de ani buni in deriva.
Media ne ofera zeci de reportaje despe siruri intregi de oameni care merg sa isi aduca omagiul lor la Sfintele Moaste (Cuv. Parascheva, Sf. Dumitru Basarabov, Sf. Nectarie, Sf. Nicolae, etc) sau in alte locuri pline de har (Manastirea Nicula, Manastirea Prislop unde se afla mormantul parintelui Arsenie Boca, Manastirea Ghighiu unde este icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, etc.)
Papa Ioan Paul al-II-lea spunea ca Romania este “Gradina Maicii Domnului”. Ce stia el si noi nu stim ? Poate ca avea acces la alte informatii, la alte nivele. Un lucru este cert, istoria Romaniei abunda de istorisiri si intamplari care mai de care mai ciudate pentru oamenii de rand.
Se vorbeste despre portaluri energetice, porti spre alte lumi, despre ministerele din muntii Buzaului, despre zona initiatica Retezat-Godeanu, despre energiile misterioase din Bucegi, despre muntele sacru Ceahlau, etc.
Romania, asa hulita cum este astazi, a dat lumii nume sonore ca Nicolae Tesla, Henri Coanda, Victor Babes, Emil Racovita, Traian Vuia, etc. Tot in Romania noastra au fost gasite vestigii arheologice cunoscute mai bine de altii: Tablitele de la Tartaria, scheletul descoperit tot la noi si despre care se spune ca a fost primul om din Europa, etc.
Sa ne amintim si despre “Fatima” romaneasca, Fecioara de la Parepa. Nu te teme, fiica fecioara Marie! a auzit copila. Eu sunt Tatal Ceresc Dumnezeu si te-am ales sa spui oamenilor Cuvântul Meu. Ai auzit de Dumnezeu? De doua ori mi-a pus aceasta întrebare”.. ar fi relatat fetita, Maria Petre, denumita si Fecioara din Parepa.
Sa te duci sa spui la lume, cu cine te-ntalnesti pe cale, sa-i spui: Daca nu ne pocaim, daca nu tinem sarbatorile, daca nu ne ducem la biserica sa ne rugam la Dumnezeu de sanatate, daca nu tinem posturile, daca nu ne ducem la popa… atunci foc, atunci ne rupe muncile noastre, fratilor!… Sa nu mai facem fapte rele, sa nu mai radem de fratii nostri, sa ne unim cu totii la faptele bune, sa nu mai arunce nimeni copiii pe la gropi… si sa nu ne mai dusmanim (…) Nimeni sa nu fure, sa nu puna foc, sa nu ia dreptul altuia! Sa ne unim cu toate neamurile noastre! Sa facem fapte bune, ca de nu – moarte, ca de nu – foc!, i-a spus Mosul, ciobanului Petrache Lupu de la Maglavit.
Bisericile noastre chiar daca au fost trecute prin foc si sabie, stau marturie a iubirii. Divinitatea ne-a daruit Icoane Facatoare de Minuni pe care romanii le cinstesc cu evlavie si Sfinte Moaste. Chiar daca unii considera romanii inapoiati, ei se aseaza frumos la cozi, petrec zile si nopti in arsita sau frig, siguri pe Credinta lor, pe minunile ce se infaptuiesc sub ochii lor.
Despre “Sfantul Ardealului” putini au aflat inainte de ’89 insa acum, mii de credinciosi sau simpli curiosi, trec pragul Manastirii Prislop cu un buchet de flori si cateva lumanari. Se duc cu incredere la cel ce a fost denumit “Sfantul ardelenilor”. Parintele Arsenie Boca a lasat in urma invataturi si exemple, despre care oameni mai depun marturie si astazi.
Iubirea Sfantului Nectarie, unul din cei mai mari Sfinti ai Greciei, pentru romani exista. Oamenii povestesc minunile pe care le-au trait ei sau cunoscutii. Oare toti acesti oameni au o problema ? Toti vad ceva ce nu exista ? Ma indoiesc !
Daca ai avea credinta cat un bob de mustar ai putea muta muntii din loc” cam asa suna unul din mesajele lui Isus catre discipolii sai.
Relatarile despre parintele Manuil, lipoveanul care mergea pe apa si disparea in vazduh sunt mai putin cunoscute. In anul 1914, pe insula Carcaliu, pierduta in Marea Balta a Brailei, intr-o familie de pescari lipoveni s-a nascut un baiat care a fost botezat Manuil. Ce l-a indemnat pe copilul scuturat de febra mare sa le spuna parintilor “Daca mor si ma ingropati, sa deschideti mormantul dupa cateva zile. O sa vedeti ca trupul meu nu va mai fi acolo .” Ce putere nestiuta il calauzea pe Parintele Manuil, facandu-i pe sateni sa relateze speriati ca “Parinte, mergeam. La podul peste Siret, preotul a disparut din autobuz. Am ramas toti inmarmuriti. Ne priveam unul pe altul si n-am putut vorbi pana la Braila. ” sau ” Noi eram 11 barbati si 7 femei. Ne uitam si, cand s-au apropiat, erau 3 barbati pe apa, care mergeau ca pe gheata. Cand ne uitam mai bine, era preotul nostru Manuil si 2 batranei de-o parte si de alta a lui“.
Multi crestini straini au iubit mult tinuturile acestea, unde asteptau sa se petreaca o mare transformare spirituala. Nu a dat niciodata lamuriri dar spunea ca ei sunt numai niste vestitori.
Toate aceste marturii sa fie simple iluzii ? De ce mereu plecam urechea la vecini si cuvinte rau voitoare si pe Hristos il ignoram ? Ce motiv ar fi avut sa se dea pe El exemplu, un exemplu care dainuie de 2000 de ani ?
Dumnezeu iubeste Romania, numai noi suntem orbi si nu vedem. Poftim la ce este al altora, dar nu stim ce ne rezerva clipa urmatoare.
Credem sau nu Dumnezeu iubeste Romania
Sursa: http://portal.tfm.ro
