Fondurile europene: birocratie; neputinta; ori ...
- Detalii
- Categorie: Editorial
- 02 Octombrie 2011
Sunt unul dintre managerii tineri ai acestei tari implicata in schimbarea in bine a fetei urate a sectorului agroalimentar. De mai multi ani incerc sa dezvolt unele investitii in care sunt antrenati mai ales fermierii mici cu vocatie pentru progres.
In acest demers am reusit sa atrag de partea mea investitori straini aflati in sfera unor institutii guvernamentale straine. Convingerea mea este ca aceasta optiune, care reprezinta o prima garantie ca partenerii de afaceri recomandati vor desfasura afaceri corecte si de mare importanta pentru dezvoltarea si modernizarea mediului rural din Romania.
Trei programe de interes national
Voi enumera doar trei dintre aceste programe: primul este cel pentru constructia a 200 hectare de sere in care este implicata ambasada Israelului din Romania. Al doilea, priveste infiintarea a 500 ferme vegetale de tip american. Cel mai important program european vizeaza sustinerea financiara a fermelor de semi-subzistenta. Am tinut sa fac aceste precizari pentru a convinge ca demersul publicistic de fata vine din partea unui om care scrie in plina cunostinta de cauza. Mai ales atunci cand in discutie se afla atragerea si distribuirea fondurilor europene.
Realitati care indeamna la reflectie
In deplasarile prin tara imi este dat sa vad un prim efect al celor peste 1,3 miliarde de euro investitii prin Programul Sapard. Lucrurile bune sunt numeroase mai ales in ce priveste infrastructura. Din nefericire, unele obiective economice noi au devenit relicve zootehnice sau alimentare chiar inainte de a iesi pe poarta lor un animal sau produs alimentar. De ce? in primul rand, pentru ca au fost prost gandite. Raul mai mare l-a produs implicarea politicului. Mai exact spus firmele si persoanele care au vazut in acest program sansa unei imbunatatiri. Acum, la vremea primelor verificari ale OLAF sau altor controlori europeni, platim pretul acestor abuzuri. Ce-i drept, nu suntem singurii comunitari pedepsiti. Dar in mod sigur suntem in fruntea celor care nu vor putea face dovada progresului economic de pe urma acestor investitii. Acest lucru nici macar nu trebuie dovedit. El este reclamat, de unii beneficiari ai acestor fonduri. Ei acuza starea de ruinare financiara in care i-au adus aceste investitii pe care le vedeau ca o binefacere europeana.
Raul cel mai mare ar putea sa se producă acum
Se spune ca Programul Sapard a reprezentat mai mult o anticamera in atragerea si distribuirea fondurilor structurale alocate Romaniei dupa aderare. Adica dupa 2007, daca institutii nationale – APDRP si APIA – au obligatia de a implementa in mediul rural un program de investitii si sprijin financiar de peste 8 miliarde euro. Banii sunt alocati pe o perioada de sapte ani. Pana la termenul limita au ramas doi ani si jumatate. Oare ce se constata?
Cea mai mica rata de absorbtie
Pana la finele lunii aprilie 2011, din cele 8,1 miliarde euro Romania a absorbit fonduri europene in valoare totala de 2,5 miliarde de euro. Adica doar 19% din totalul sumelor alocate. In disperare de cauza guverneaza cauta acum solutii pentru dublarea sau triplarea gradului de absorbtie inca din acest an. In cel mai fericit caz, acest grad nu va depasi 25% la sfarsitul lui 2011. Mai raman doi ani in care ar trebui executate si decontate investitii in valoare de 8 miliarde euro. Este ingrozitor de mult, dar nu imposibil. Solutiile sunt la indemana guvernatilor, in special a puterii politice. Si ele trebuie sa inceapa cu inlaturarea birocratiei, dar mai ales a coruptiei. Eu nu garantez ca este asa, dar la Bruxelles este parerea ca principala cauza a deficientelor in sistemul de accesare a fondurilor europene, o reprezinta coruptia. In discutie se mai afla si probitatea profesionala a unora dintre cei care au obligatia sa gestioneze aceste fonduri.
Dipl. ec. Otilia Manta, presedinte/CEO
Grupul Roman pentru Investitii si Consultanta
