Mai multa organizare si eficienta in valorificarea productiei agricole

Detalii

Categorie: Management agricol

06 Martie 2012

Stelian Fuia: "Cred ca in agricultura este nevoie de mai multa organizare si eficienta, strategii slava Domnului, avem destule."

"Am impresia ca romanii au deja temeri la cuvantul strategie, e ceva ce incepe tot timpul si nu se termina niciodata. In plus, cadrul strategic principal este desenat de Politica Agricola Comuna care se negociaza si in care Romania va cauta sa o negocieze de o maniera care sa-i ajute maxim agricultura.” a spus recent noul ministru al agriculturii, Stelian Fuia.

Organizarea si eficientizarea agriculturii trebuie sa inceapa cu sectorul de valorificare a productiei agricole. Intr-o economie moderna, piata agrara joaca un rol deosebit de important in mentinerea echilibrelor economice, asigurarea unui raport rational intre agricultura si industrie, stimularea schimburilor comerciale si dezvoltarea intregii economii. Privita ca mecanism, constatam ca piata agricola cuprinde concurenta, cererea si oferta, preturile, taxele, etc.

Piata nu poate functiona fara organizare si aici domnul ministru are perfecta dreptate. Iar organizarea pieteti trebuia inceputa cu 20 de ani urma pentru a avea un echilibru real al cererii si ofertei. Sistemul pietei agrare cuprinde trei subsisteme: intrarile, reprezentate de productia autohtona (exclusiv autoconsumul), importurile, rezervele nationale si ajutoarele externe; piata propriu – zisa, reprezentata de confruntarea ofertei cu cererea de consum; iesirile, reprezentate de consumul populatiei autohtone, materia prima pentru industriile prelucratoare, disponibilitatile pentru export, rezervele nationale si obligatiile internationale.

Al doilea lucru pe care l-a amintit ministrul Stelian Fuia in afara de organizare a fost eficienta. Pentru a avea o piata eficienta este nevoie in primul rand ca sa existe concordanta dintre volumul, structura si calitatea ofertei (productiei) cu nivelul, structura si calitatea cererii (consumului). Prin informatiile pe care le da, piata determina orientarea agentilor economici, sta la baza deciziilor acestora privind investitiile de capital, cantitatea si structura productiei, a schimbului si a consumului.

In al doilea rand, este nevoia ca productia agricola sa se adapteaza la dinamica cererii. Prin intermediul parghiilor economice cum sunt: profitul, dobanda, etc.; piata furnizeaza informatii agentilor economici asupra raportului dintre cerere si oferta, tendinta de crestere a preturilor si a ratei profitului, de pilda, constituie un semnal al pietei prin care se stimuleaza marirea ofertei si punerea ei de acord cu cererea.

In al treilea rand, piata asigura echilibrul economic pe termen lung, in principal echilibrul dintre oferta (productie) si cerere (consum), astfel incat se realizeaza cea mai buna optiune pentru societate privind resursele existente.

Pietele nu trebuie percepute ca operatori sau intermediari, ci ca pe o structura pusa la dispozitia agentilor economici in scopul facilitarii negocierilor si activitatilor logistice pe care le desfasoara. Orasele targuri din Romania s-au dezvoltat datorita pietelor agricole, care au atras pe toti producatorii agricoli din satele din jur; acestea avand atat o functie sociala cat si una economica. Asemenea orase targuri ar trebui sa existe si in prezent. Asa cum avem in jurul marilor orase supermarketuri si platforme industriale, asa ar trebui sa existe in jurul oraselor mici si mijlocii din Romania targuri moderne de produse agricole, piete angro, depozite de legume fructe, platforme de procesare a produselor agroalimentare, si numeroase firme integratoare cu seminte, erbicide, targuri si expozitii cu vanzare, organizate sub forme unor consortii agricole regionale.

Infiintarea pietelor si amplificarea activitatilor lor duce la crearea de locuri de munca directe dar si indirecte, prin dezvoltarea infrastructurii si a unor intreprinderi de servicii conexate pietei: depozite, restaurante, banci, transporturi, etc.

Piata agricola este una complexa. Din punct de vedere al obiectului tranzactiei de vanzare-cumparare distingem: piata bunurilor si serviciilor, piata factorilor de productie, piata muncii, piata capitalurilor si titlurilor de valoare, piata resurselor naturale, piata monetara, etc. Dupa ofertanti si purtatorii cererii de consum deosebim: piata taraneasca, piata viticultorilor, piata cerealelor, piata producatorilor de lapte, etc. In raport cu gradul de satisfacere al cererii unui anumit produs, piata poate fi saturata sau nesaturata. Dupa gradul de dispersare teritoriala deosebim: piete dispersate (comert en detail specializat) si piete concentrate (hale agroalimentare, hipermagazine, piete de gros, burse agricole, etc.).

Productia agricola reprezinta factorul principal al dinamicii pietei, determinand marimea ofertei de produse agricole pe piata si implicit posibilitatile satisfacerii cererii de consum. Un alt factor al evolutiei pietei il constituie si importurile de produse agricole si agroalimentare. Importanta acestui factor este relativ redusa, datorita faptului ca exceptand unele produse agricole care nu gasesc conditii favorabile in tara noastra, celelalte produse agricole si agroalimentare pot fi asigurate, in cea mai mare parte, din productia proprie.

Si sa nu uitam ca nivelul veniturilor populatiei influenteaza dimensiunile pietei prin intermediul cererii de produse agricole. Acest fenomen poate determina largirea sau restrangerea pietei interne, cresterea si diversificarea cerintelor de consum, modificarea puterii de cumparare si a solvabilitatii cererii de consum, etc.

Sursa: (Chiran A., Marketing agrar, Ed. Periscop, Iasi, 1997)

• < Anterior
• Următor >