Beneficiile varietatilor de cereale mai putin cultivate au un interes tot mai mare pentru o alimentatie sanatoasa si pentru cresterea biodiversitatii, oferind alimente naturale si hranitoare.
La noi in tara, cereale primare traditionale sunt graul, orzul si porumbul. Pe langa acestea, se cultiva cateva tipuri de cereale secundare (asa zise “minore”) cum ar fi secara, ovazul, orzul, orzoaica, sorg, hrisca, alac, spelta si emmer.
Desi s-au facut progrese importante in agricultura, strategia de pana acum a condus la dependenta de ingrasaminte minerale si la o diversitate redusa de varietati genetice, ajungandu-se in final la o mai mare vulnerabilitate a culturilor la stresul biotic si abiotic si la un impact negativ asupra mediului.
Productia de cereale din UE se bazeaza pe trei culturi principale: graul si orzul (clasificate ca cereale primare/majore) si porumbul. Acestea reprezinta in prezent peste 85% din cerealele produse si sunt cultivate pe circa 78% din suprafata totala a cerealelor. Tipurile de cereale cum ar fi secara si ovazul sunt clasificate ca cereale secundare si cultivate pe o suprafata mult mai mica.
In comparatie cu graul comun, folosit intensiv, s-a dovedit ca cerealele “minore” pastreaza o concentratie mai mare de micronutrienti. Ele cresc bine in soluri sarace si nu necesita conditii externe ridicate. In acelasi timp, tot mai multe cercetari evidentiaza beneficiile pentru sanatate ale consumului unei game variate de alimente naturale. Fiecare din aceste cereale minore are propriul sau set unic de compusi nutritionali si bioactivi care nu pot fi reprodusi de alimentele industriale.
Nu este deloc surprinzator faptul ca producatorii ecologici, consumatorii de alimente bio si chiar fermierii conventionali acorda, din ce in ce mai mult, o mai mare atentie acestor culturi.
Cultivarea secarei si ovazului are loc in principal in estul si sudul Europei si in Turcia, iar spelta este cultivata si in Germania si Elvetia. La un moment dat, ovazul si secara au fost cultivate pe scara larga in Europa. Cu toate acestea, ovazul a scazut in ultimele sase decenii la nivelul de “cereala secundara”, iar secara a fost inlocuita in mare parte de graul comun cu productie mai mare.
Cerealele secundare sunt excelente pentru alimentatie si pentru mediu
In urma studiilor efectuate la peste 600 de genotipuri de secara, ovaz, spelta si rudele lor salbatice, cercetatorii proiectului au gasit niveluri mult mai ridicate de antioxidanti totali in aceste specii de cereale secundare comparativ cu soiurile de grau comun cultivate in prezent.
Proiectul HealthyMinorCereals se concentreaza pe secara, ovaz, spelta, alac si emmer – cinci specii de cereale care in prezent nu sunt cultivate pe scara larga si urmareste o abordare integrata de diversificare a bazei genetice, de imbunatatire a rezistentei la stres, a managementului agricol si a calitatii nutritionale / de prelucrare a culturilor secundare de cereale pentru alimentatie in Europa. Cercetatorii din cadrul proiectului lucreaza pentru a satisface cererile consumatorilor de hrana nutritiva, inovatoare si sanatoasa. Pentru mai multe informatii, consultati site-ul proiectului HEALTHYMINORCEREALS.
Dovezile practice sustin faptul ca sistemele agricole ecologice care promoveaza o biodiversitate ridicata se pot adapta mai bine conditiilor de mediu in schimbare. Astfel, este important ca actiunile care incurajeaza o astfel de biodiversitate sa fie esentiale pentru robustetea si durabilitatea ecosistemului.
