Indiferent de rasa si de directia de exploatare (lana, carne, lapte), sporirea productiei de lapte la ovine este o prioritate.
Asigurarea unei cantitati suficiente de lapte in primele doua luni de viata a mieilor contribuie la reducerea pierderilor, prin mortalitate si la cresterea productiei de carne si lana. O productie ridicata de lapte sta la baza sporirii numerice a efectivelor de ovine.
In primele luni de viata mieii manifesta cea mai intensa energie. O productie mai ridicata de lapte, in acest interval de timp va determina obtinerea unei greutati corporale superioara a mieilor.
Totodata laptele matern asigura o mai intensa eruptie a foliculilor secundari (fibre de lana), baza numerica si cantitativa a invelisului pilos la ovine si deci realizarea unei desimi maxime a fibrelor, insusirea cu ponderea cea mai mare in cadrul cojocului de lana.
Daca tinem cont si de importanta economica a laptelui, o productie superioara de lapte asigura si un lapte de calitate superioara, datorita continutului ridicat in proteina, grasimi, vitamine si saruri minerale apropiata numai de cea a laptelui de bivolita. In mod normal la inceputul lactatiei proteina reprezinta 4-4,5 %, iar la sfarsitul lactatiei ajunge la 6,5-7 %, iar grasimea creste de la 3,8-4,4% la 9-10 %.
Dezvoltarea capacitati lactogene nu se face in detrimentul celei de lana sau de carne in cadrul aceluiasi organism in conditii corespunzatoare de hranire a oilor. Deci sporirea productiei de lapte la ovine trebuie sa ramana o prioritate indiferent de rasa si directive de exploatare: carne, lana sau pielicele de tip Astrahan.
Factorii de caren depinde sprorirea productiei sunt rasa, individualitatea, varsta, sezonul de fatare, durata lactatiei, greutatea corporala, numarul s-au intervalul dintre mulsori, nivelul de alimentatie, conditiile climatice, forma si marimea glandei mamare.
