Atunci când discutăm despre productivitatea unei culturi, atenția se concentrează, în mod firesc, asupra fertilității solului, disponibilității apei și elementelor nutritive sau asupra potențialului genetic al plantei. Totuși, între aceste componente există un mecanism biologic complex, în care fitohormonii au un rol fundamental în coordonarea creșterii și dezvoltării plantei.
Un review publicat în revista științifică Agriculture analizează în detaliu rolul a două grupe importante de fitohormoni, respectiv, auxinele și citokininele, și modul în care acestea influențează dezvoltarea diferitelor culturi.
Auxinele sunt implicate în numeroase procese fiziologice, printre care alungirea celulelor, diviziunea celulară, formarea rădăcinilor laterale și adventive și orientarea creșterii plantei. Din perspectiva agriculturii, una dintre cele mai importante funcții este influențarea arhitecturii sistemului radicular.
Citokininele, la rândul lor, stimulează diviziunea celulară și participă la dezvoltarea lăstarilor, la transportul și acumularea produșilor fotosintezei și la procesele fiziologice asociate dezvoltării frunzelor și cloroplastelor.
Dar poate cel mai important aspect este că acești hormoni nu acționează independent.
Raportul și interacțiunea dintre auxine și citokinine contribuie la stabilirea echilibrului dintre dezvoltarea sistemului radicular și cea a părții aeriene. De exemplu, auxinele favorizează formarea rădăcinilor laterale, în timp ce citokininele pot avea efecte antagonice asupra acestui proces. Astfel, dezvoltarea plantei este rezultatul unei rețele de semnale hormonale, nu al acțiunii unei singure substanțe.
Mai mult, nivelul și activitatea acestor fitohormoni sunt influențate de factorii de mediu, inclusiv lumina, disponibilitatea nutrienților și condițiile de stres.
De aici apare o legătură importantă cu solul.
Un sol bine structurat și aprovizionat corespunzător cu apă și elemente nutritive oferă condițiile necesare pentru dezvoltarea unui sistem radicular funcțional. Rădăcina, la rândul ei, reprezintă interfața prin care planta explorează solul și accesează resursele disponibile.
Prin urmare, performanța unei culturi nu poate fi privită doar prin prisma cantității de îngrășământ aplicate sau a fertilității chimice a solului. Structura solului, apa, nutrienții, dezvoltarea rădăcinilor și reglarea hormonală formează un sistem interdependent.
În condiții de stres, în special deficit hidric, temperaturi nefavorabile sau alte forme de stres abiotic, această relație devine și mai importantă. Literatura de specialitate arată că regulatorii de creștere pot influența anumite mecanisme prin care plantele răspund condițiilor nefavorabile, însă efectul lor trebuie înțeles în contextul fiziologiei generale a plantei și al condițiilor de cultură.
Pentru agricultura modernă, mesajul este clar:
Nu este suficient să hrănim planta; trebuie să înțelegem cum funcționează planta în relație cu solul.
Un sistem radicular bine dezvoltat, un sol cu proprietăți fizice și chimice favorabile și un echilibru fiziologic corespunzător creează împreună premisele pentru o cultură mai eficientă în utilizarea apei și a nutrienților și pentru valorificarea potențialului său productiv.
Solul nu este doar suport pentru plantă. Este mediul în care începe, se dezvoltă și se reglează o mare parte din povestea producției agricole.
Surse:
LAPAR – Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România
Sosnowski, J.; Truba, M.; Vasileva, V. (2023). The Impact of Auxin and Cytokinin on the Growth and Development of Selected Crops. Agriculture, 13(3), 724. DOI: 10.3390/agriculture13030724.
Imagine: Funcțiile fitohormonilor; Auxine (albastru), Citokinine (galben), Gibereline (verde);
Sursa imagine: Sosnowski, J.; Truba, M.; Vasileva, V. (2023). The Impact of Auxin and Cytokinin on the Growth and Development of Selected Crops
