Miercuri diminiata, pana-n zaua, o vinit Mitru la minie. Amandoi ieram imbracat’ cu hanie niegre si cu cloapile cel’ noi. Luasam cu noi acchile, banii, o parechie da cart’ da joc si la drum.

 

 

Pana la Chisinieu am mars c-o ocazie (on consachian cu cocia). Dan Chisinieu am luat motoru’ cu navetischi si mult fum. La Arad in gara ni-am scoborat. Da’ si veghiet’ ci-am patat inenchia garii!

 

N-am apucat si iesim dan gara, c-o si zas Mitru (mai binie tacia) –“Ma, ce-i cu scatula aceia tantuita da parechile garii?” Coriosi, ni-am apropiet si veghiem. Iera ase cam ca on sifon mai mic si scria pa iel: Aci baji 5 mii si iese o cafa. Scria ase cam ca pa la noi.

 

Mitru, c-on jeb plin da bani manantai, ca vandusa muieria lui paradaici si piparci marta, la piat’, o-nceput si baje banii-n sifon. Baga 5 mii, sifonu’ facia: vaaaj, piiic-poc. Io scochiam paharu’ cu cafa si-l asezam p-o masă da tabla, alaturia. Si tat ase, pan-am umplut masa cu cafe.

 

Baiu’ o fost ca-n spachile nost’ s-o facut o coada cam da cinspece metari, da oamini si muieri. Unii isi suflau in pumni, ca le iera frig. Altii, inghitau in sec. Pana o stragat unu’: –“Hai, domle, ca tria’ s-ajunjem la servici!” Mitru, nu s-o lasat la ciala si-o zas: –“Ci-avet’ ma? Vi-i ciuda ca io caschig?”

 

Si iac-ase am caschigat vo cincizaci da cafe. Amu, am biruit noi si bem cam vo zece, doauspece, da caciula, da’ mai mulchie n-am putut. Numa’ binie s-or bucurat si altii da caschigu’ nost. Da’, nu ni-o fost usor. Cat p-aci iera si merem tat da bachibou cata Gara Ielectrica, noroc ca pa drum ni-am oprit la o ‘limentara si-am stans cu apa cu bulbuci. Ase-i cand bei pasta nacaghiere cafa si chie zgarceschi, nu dai si la altii Ce, nu nie ajunjau doaua, da caciula?

 

 

 

Sursa: www.bacetoghiere.ro