La Institutul pentru Cultura Plantelor din Indore, India, in 1931, englezul Howard a perfectionat metoda traditionala de compostare a deseurilor organice.
Compostarea dupa acest procedeu, se face cladind deseul organic, animal sau vegetal, sub forma unei gramezi cu sectiune triunghiulara, cu baza de 1,5 – 2 m si inaltimea initiala de 1,5 m, lungimea gramezii fiind determinata de cantitatea de material compostat.
Conform procedeului Indore, una dintre dintre conditiile de baza, pentru materialele supuse compostarii este ca amestecul sa aibe un raport carbon / azot de 33 /1.
A doua conditie este ca umiditatea amestecului sa fie cumprinsa intre 50-65%. In caz ca materialele sunt prea umede, se introduc deseuri celulozice, care obsorb excesul de umezeala. Daca amestecul este prea uscat se umecteaza cu apa sau urina.
A treia conditie cere ca materialele care se composteaza sa formeze o gramada afanata care permite accesul aerului. Compostarea se desfasoara in primele faze in conditii de aerobioza, iar materialele trebuie zdrobite pentru a fi mai usor atacate de microorganisme.
Procesele de compostare sunt dirijate prin operatiuni de desfacere si refacere a gramezii. Prima refacere se face la 2-3 saptamani. Temperatura in gramada trebuie mentinuta la 60 de grade C.
Dupa 3 luni umiditatea in gramada, trebuie sa scada la 40%, iar temperatura sa scada la 30 grade C. Asta inseamna ca compostul este gata pentru a fi administrat.
Daca nu se administreaza imediat ca ingrasamant, acesta se acopera pentru a se evita spalarea substantelor nutritive de catre precipitatii.
G. Stefan –Agricultura durabila
