Limaxul cenusiu (Deroceras agreste / Agriolimax agreste) ataca agresiv in anii cu ierni blande, primaverile bogate in precipitatii, verile racoroase si umede si in cadrul culturilor la care nu este efectuata o mobilizare a solului, aratura sau sapat la cazma. Este un daunator polifag care produce pagube importante, atacand un mare numar de specii legumicole, pomicole, plante medicinale, plante tehnice, etc.

Limacsii sunt daunatori nocturni, ziua stand ascunsi sub frunze, ierburi, bulgari de pamant, iar noaptea se hranesc cu frunzele plantelor. Atacul lor se recunoaste dupa urma argintie de mucus lasata de piciorul musculos cu care se deplaseaza. Atacul limacsilor reduce vigoarea plantelor prin roaderea tulpinilor tinere si a mugurilor de crestere, prin roaderea frunzelor si reducerea suprafetei lor de asimilatie.

Adultii au in jur de 4-5 centimetri lungime, o culoare crem, cu o serie de pete neregulate de culoare gri sau maro deschis. Orificiul respirator se afla in jumatatea posterioara si dreapta scutului – manta. In momentul in care este deranjat, limaxul cenusiu secreta un mucus laptos fapt ce il diferentiaza de alte specii al caror mucus este transparent. Larvele limaxului cenusiu sunt cenusii-galbui, asemanatoare adultilor insa cu dimensiuni mai mici si imature din punct de vedere sexual. Ouale limaxului cenusiu sunt sferice, transparente si gelationoase. Limaxul cenusiu dispune de doua perechi de tentacule, putin mai inchise la culoare. El este intalnit in special in livezi, paduri, gradini de legume, preferand locurile umede. 

Limaxul cenusiu ataca culturile de: flori, varza, salata, conopida, tomate, ardei, fasole, stevie, capsuni, castraveti, anghinare, dovlecei, pomi sau plante ornamentale. 

Larvele apar de obicei primavara, incepand cu luna mai, luna in care se inregistreaza temperaturi constante de 8-10 grade Celsius. Exemplarele de Deroceras agreste sunt active in special pe timp de noapte, rareori ziua, in perioadele ploioase in special. Pe timp de zi, limaxul cenusiu se adaposteste in sol in incercarea de a se apara de uscaciune si de razele soarelui, prefera locurile cu umbra si umede. 

Primele semne ale atacului se observa cand apar gauri in mijlocul frunzelor sau pe margini. Frunzele prezinta perforatii de diferite forme si marimi, iar in radacini sunt sapate cavitati adanci. Partile atacate sunt acoperite de un mucus albicios, iar frunzele atacate se usuca si radacinile putrezesc. 

Combaterea si reducerea atacului de limacsi se poate face prin:

Metode agro-fitotehnice:

• • mobilizarea solului la 14-16 cm cu sapa rotativa sau prin prasile manuale;
  • infiintarea de benzi cu plante capcana de galbenele (Calendula officinalis) si adunarea melcilor de pe aceasta planta seara tarziu.

Metode fizice:

• • adunarea melcilor seara si dimineata;
  • prafuirea cu pulberi de diatomee a unei zone de 2-3 cm in jurul plantelor atacate, conduce la moartea prin iritare si deshidratare;
  • folosirea in jurul plantelor vulnerabile la atacul de limacsi a barierelor formate din coji de oua zdrobite, cenusa de lemn, rumegus, care sunt eficiente doar atat timp cat sunt uscate;
  • instalarea de capcane cu felii de cartof, mere, frunze de salata care atrag melcii ce vor fi adunati manual si distrusi;
  • amplasarea in sol de pahare sau borcane ¼ cu bere, marginea acestora fiind cu 1 cm deasupra solului, mirosul de bere atragand limacsii.

Metode chimice (cu efect curativ)

presupune folosirea unor produse de uz fitosanitar grupate sub denumirea de moluscoide:

• • OPTIMOL 4 G – 15 Kg/Ha (s.a.-metaldehida 4%)  sau
  • AGROSAN B – 15Kg/Ha (s.a.-metaldehida 5%) – aplicare pe sol fara incorporare.  sau
  • CAPCANA ECO MELCI