Inmultirea matcilor cere foarte bune cunostinte practice. S-a dovedit ca incepatorul trebuie sa invete foarte multe lucruri in acest domeniu, mai ales in ce priveste lucrarile practice, deoarece el se va confrunta rapid cu necesitatea cresterii matcilor.
Cand apicultorul are putine colonii, se recomanda sa se ocupe de inmultirea si cresterea matcilor si a trantorilor. Inmultirea matcilor in propria stupina este necesara si binevenita cand aceasta contine 15-20 de colonii. Trebuie obtinute matci valoroase prin valorificarea alveolelor cu matci eclozate si prin fecundarea dirijata. Astfel se stabileste termenul la care vor aparea matcile eclozate sau la care acestea vor fi puse la dispozitia coloniilor. Inmultirea lor se face atunci cand apicultorul detine si material genetic si albine doici.
Alveolele cu matci eclozate isi vor gasi utilitatea in familiile tinere de albine. Ocolisurile prin intermediul custilor de eclozare si laditilor de imperechere sunt invechite. Aceste procedee nu se justifica decat in cazul insamantarii artificiale a matcilor. Colonia de prasila ofera matarialul genetic care trebuie sa aiba bune proprietati care sa le transmita puietului. Printre acestea se numara o buna productivitate, predispozitie moderata pentru roit, calmul si blandetea albinelor. Vom fi atenti ca aceasta colonie sa nu fi suferit boli in anii trecuti si sa fi avut o dezvoltare corespunzatoare in timpul primaverii. In plus ar trebui sa indeplineasca anumite caracteristici fizice cum ar fi suprafata adecvata de zbor a aripilor. Ar fi fals sa selectam colonia de crestere numai pe baza observatilor si masuratorilor dintr-un singur an sau dintr-o singura perioada de cateva luni. Pentru alegere sunt necesare observatiile facute in timp de cel putin 2 ani. Prin insamantarea artificiala a matcilor se obtin generatii reusite de albine. Aceasta operatie se face in anumite colonii crescatoare si laboratoare. Aceste colonii trebuie verificate periodic timp de 1-2 ani.
Colonia de ingrijire (crestere), este cea care ingrijeste matcile tinere. In acest scop ele vor fi hranite cu albumina si hidrati de carbon. Colonia trebuie sa posede albine si puiet in cantitati suficiente. Nu este obligatoriu sa exceleze in productia de miere si nici sa fie deosebit de linistite, dar trebuie sa fie albine sanatoase si sa nu fi avut boli. Sunt colonii specializate in productia de matci. Experienta a demonstrat ca, prin respectarea procedurilor corecte de crestere, se obtin matci performante. In perioada fara cules, coloniile vor fi hranite cu miere deja de la inceputul sau mijlocul lunii mai. Astfel se depune destul puiet, cu conditia de a avea la dispozitie destul polen.
In momentul in care botcile sunt populate cu larve, hranirea suplimentara se face si mai intens uneori chiar de doua ori pe zi. O hrana foarte indicata pentru sporirea producerii de laptisor de catre albinele doici este cea sub forma de turtite de pastura cu miere cristalizata. A fost o vreme cand cresterea matcilor in coloniile de crestere se facea in absenta matcii (coline orfanizata). S-a dovedit ca o astfel de colonie sufera totusi anumite dezechilibrari biologice cu repercursiuni asupra cresterii viitoarelor matci. In prezent, coloniile crescatoare au propria lor matca pe intreaga durata a dezvoltarii embrionilor de matca in botcile lor doar ca aceasta matca va fi izolata printr-un gratar de etajul in care se afla rama port-botci pentru a evita manifestarile tipice de rivalitate.
Inceperea unui ciclu de crestere a tinerelor matci va respecta urmatoarele activitati: cu doua zile inainte de aducerea in colinie a ramei port-botci populata cu larve preluate de la colinia de prasila in colonia de crestere va fi indentificat fagurele pe care se afla matca si se depune provizoriu in ladita de lucru. Etajul superior al stupului se amenajeaza pentru a putea primi rama port-botci. Aici se vor aseza cel putin patru faguri cu puiet necapacit (in mijloc). In mijlocul acestora se lasa spatiu suficient pentru a incape rame port-boci. Fagurii cu puiet necapacit vor fi incadrati pe o parte cu un fagure cu miere necapacita, iar pe partea cealalta unul cu pastura. Daca mai ramane spatiu, se vor aseza faguri claditi, goi. In corpul inferior, la mijloc, se va aseza fagurele cu matca ce va fi incadrat de faguri cu puiet capacit, apoi faguri cu miere si pastura si doi faguri claditi, goi. In acestia matca va continua sa depuna oua. La doua zile dupa capacirea botcilor matca, aceastea pot fi preluate din colonia de crestere si depuse in cate o cusca de eclozionare impreuna cu cate cinci albine tinere. Acestea vor ingriji tinerele matci imediat dupa eclozionare cand parasesc botcile. Botcile capacite de pe rama port-botci sunt analizate cu foarte mare grija pentru a nu fi deformate. Cand se considera ca matcile tinere sunt maturizate suficient ele pot fi transformate in nuclee de imperechere.
Medic veterinar
Dr. Galatanu Diana Monica
