Un sistem în trei trepte ar diferenția băuturile obținute din suc integral de cele cu adaosuri, protejând tradiția artizanală și informând consumatorii
Comisia Europeană este tot mai aproape de a stabili o definiție oficială a termenului „cidru” la nivelul Uniunii Europene, după ani de discuții între statele membre și reprezentanții industriei agroalimentare. Inițiativa urmărește să elimine ambiguitățile din etichetare și să diferențieze produsele tradiționale de versiunile industriale mai ieftine, în contextul în care piața europeană a cidrului și a băuturilor similare este evaluată la circa 6 miliarde de euro anual, relateaza Euractiv.
Propunerea actuală prezentată în cadrul unor discuții interne ale Comisiei conturează un sistem de clasificare în trei niveluri, destinat să creeze criterii clare de conținut pentru produsele care pot fi comercializate sub denumirea de „cidru” sau echivalent. Conform textului consultat, categoria de top, denumită „premium cider”, ar fi rezervată băuturilor care conțin 100 % suc de mere, fără adaosuri sau ingrediente suplimentare.
Nivelul intermediar, simplu denumit „cider”, ar urma să includă produse ce conțin minimum 50 % suc de mere, restul fiind completat de apă, fermentanți sau alte ingrediente permise. În sfârșit, o categorie de bază, intitulată „cider-based”, ar permite produse cu cel puțin 20 % suc de fructe – un prag pensat să includă băuturile mai accesibile, dar care totuși au un element de fruct fermentat.
Această abordare pe niveluri este menită să ofere atât producătorilor tradiționali, cât și celor industriali, un cadru clar de etichetare, astfel încât consumatorii să poată distinge între produsele autentice, cu conținut ridicat de fruct, și alternativele care pot conține mai puțin suc natural. Unii producători din regiuni cu tradiție cidricolă, cum ar fi Bretania și Normandia din Franța, susțin criterii mult mai stricte și cer ca toate produsele etichetate pur și simplu drept „cidru” să fie obținute exclusiv prin fermentarea sucului de mere, fără adaosuri – poziție reflectată în dezbaterile recente.
Pe lângă pragurile de suc de fructe, proiectul include și propuneri de legare a unor denumiri tradiționale – precum „sidra”, „cidre” sau „Apfelwein” – de regiuni specifice și metode de producție tradiționale din țări precum Spania, Franța sau Germania/Austria. Aceste mențiuni ar putea apărea în etichete numai dacă băutura respectă criteriile stricte de producție și compoziție.
Un punct de rezistență în discuții îl reprezintă diferențele de opinie între statele membre privind pragurile de suc necesare pentru fiecare categorie și modul în care noile reguli vor fi puse în aplicare. Unele țări nordice au argumentat împotriva unor cerințe prea stricte, considerând că acestea ar limita accesul pe piață al producătorilor mai mici sau ar reduce varietatea disponibilă pentru consumatori.
Inițiativa de a stabili un standard armonizat de marketing pentru cidru la nivelul Uniunii are două obiective majore: pe de o parte, să protejeze identitatea și tradițiile producătorilor artizanali, iar pe de altă parte, să îmbunătățească transparența pentru consumatorii care plătesc pentru calitate, astfel încât să nu confunde un produs artizanal cu unul industrial mult mai ieftin.
În lipsa unei astfel de definiții, statele membre aplică propriile reguli sau nu au niciun standard clar pentru cidru, ceea ce complică comerțul transfrontalier și informarea consumatorilor. Prin introducerea unei clasificări oficiale pe trei niveluri, Comisia Europeană intenționează să ofere un cadru legal coerent care să susțină piața internă și să protejeze atât producătorii tradiționali, cât și consumatorii din întreaga Uniune.
