In ziua de 30 ianuarie 2014, pomenim pe Sfintii nostri parinti si mari dascali ai lumii si ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Cuvantatorul de Dumnezeu si Ioan Gura de Aur.
Ioan Evhaitul a dat Bisericii sarbatoarea aceasta spre a fi prăznuita. Si iata gandul acestui om: cunoscand ca luna aceasta ianuarie, ii are pe cate trei sfinti: la zi intai pe Vasile cel Mare, la douazeci si cinci pe dumnezeiescul Grigorie si la douazeci si sapte pe dumnezeiescul Ioan Gura de Aur, i-a sarbatorit la un loc in ziua a treizecea, impodobindu-le slujba cu canoane, cu tropare si cu cuvinte de lauda, asa cum se cadea. Aceasta pare ca s-a facut si cu voia sfintilor, caci laudele inchinate lor n-au nici o lipsa si au in trecut pe toate cate s-au facut si cate se vor mai face.
Sfintii acestia erau la statul trupului si la infatisarea lor in chipul urmator: dumnezeiescul Ioan Gura de Aur era foarte marunt si foarte subtire. A talcuit Sfanta Scriptura si a propovaduit Evanghelia cu folos ca nimeni altul, incat de n-ar fi fost acesta, ar fi trebuit ca iarasi sa vina Hristos pe pamant. Cat priveste virtutea si fapta si privirea launtrica, i-a intrecut pe toti, facandu-se izvor de milostenie, de dragoste si de invatatura.
Vasile cel Mare era inalt si drept la stat, uscativ si slab, negru la fata, cu nasul plecat, sprancenele arcuite, cu fruntea cam posomorata, asemenea omului ganditor. Acesta a intrecut cu scrierile sale nu numai pe inteleptii din zilele lui, ci si pe cei vechi. Strabatand toata invatatura, era stapan pe toata stiinta; se folosea de toata filosofia inteleapta in lucrarile sale si sporea in cunostinta tainelor dumnezeiesti.
Sfantul Grigorie cuvantatorul de Dumnezeu era om de mijloc la statul trupului, cu fata palida dar vesela. Era plesuv şi alb la par. A ajuns la atata inaltime de teologie, ca biruia pe toti prin intelepciunea cuvantarilor si a invataturilor sale. Drept aceea a castigat si numele de teologul, adica de Dumnezeu cuvantatorul.
