Explicarea elementelor principale din Reforma PAC

Detalii

Categorie: Legislatie agricola

31 Octombrie 2013

Comisia pregateste in prezent toate actele delegate si de punere in aplicare, astfel incat noile norme sa intre in vigoare in anul urmator, sau din ianuarie 2015 pentru cele mai multe dintre noile modalitati de efectuare a platilor directe. Elementele principale ale acestui acord politic sunt rezumate in randurile urmatoare.

Comisia, Consiliul si Parlamentul European au ajuns la un acord politic cu privire la reforma politicii agricole comune, sub rezerva aprobarii oficiale de catre Consiliu si Parlamentul European sub forma unui acord la prima lectura. Cele mai multe elemente au fost convenite in cadrul trilogului desfasurat la 26 iunie, iar ultimele aspecte restante (legate de pachetul-cadrul financiar multianual) au fost finalizate la 24 septembrie. Pe baza propunerilor Comisiei din octombrie 2011 (a se vedea IP/11/1181 si MEMO/11/685), acordul se refera la patru regulamente de baza ale Parlamentului European si Consiliului care reglementeaza politica agricola comuna privind i) platile directe, ii) organizarea comuna a pietei unice (OCP), iii) dezvoltarea rurala si iv) un regulament orizontal privind finantarea, gestionarea si monitorizarea PAC.

Elementele principale ale acordului politic pot fi rezumate dupa cum urmeaza:

1. Plati directe

Pentru a face progrese catre o distributie mai echitabila a sprijinului, sistemul de plati directe din cadrul PAC se va indeparta treptat de un sistem in care alocarile pentru fiecare stat membru — si pe agricultor in cadrul statului membru — se bazeaza pe referinte istorice. Aceasta va insemna o convergenta a platilor clara si veritabila, nu doar intre statele membre ci si in interiorul acestora. In plus, introducerea unei „plati pentru ecologizare” — in cadrul careia un procentaj de 30 % din pachetul financiar national disponibil depinde de asigurarea anumitor practici agricole durabile — inseamna ca o parte semnificativa din subventie va fi utilizata in viitor pentru recompensarea fermierilor pentru furnizarea de bunuri publice care respecta mediul. Toate platile vor continua sa fie supuse respectarii anumitor norme de mediu si a altor norme [a se vedea „ecoconditionalitatea” punctul 4 de mai jos – Regulamente orizontale].

Schema de plata de baza (BPS)

Statele membre vor consacra pana la 70 % din pachetul financiar national pentru plati directe noii scheme de plata de baza, scazand orice sume angajate pentru platile suplimentare („top ups” destinate tinerilor fermieri, precum si alte optiuni cum ar fi platile suplimentare pentru zonele defavorizate, platile redistributive) si platile „cuplate”. Pentru UE-12 in cauza, termenul limita pentru schema de plata unica pe suprafata (SAPS) forfetara, mai simpla, va fi extins pana in 2020.

Convergenta externa

Pachetele nationale pentru plati directe pentru fiecare stat membru vor fi adaptate progresiv astfel incat sa se reduca diferenta dintre statele membre in ceea ce priveste plata medie per hectar. Aceasta va insemna ca acele state membre in care plata medie (in EUR per hectar) este in prezent mai mica de 90 % din media UE vor obtine o crestere treptata a pachetului lor financiar (cu o treime din diferenta intre nivelul lor actual si 90 % din media UE). In plus, exista garantia ca fiecare stat membru va atinge un nivel minim pana in 2019. Sumele disponibile pentru statele membre care primesc sume peste medie vor fi ajustate in consecinta.

Convergenta interna

Statele membre care in prezent mentin un sistem de plati alocate pe baza referintelor istorice trebuie sa treaca la niveluri similare de plati de baza per hectar. Ele pot alege din mai multe optiuni: o abordare nationala, sau o abordare regionala (pe baza unor criterii administrative, agricole sau socio-economice); sa atinga o rata regionala/nationala pana in 2019, sau sa se asigure ca acele exploatatii care primesc mai putin de 90% din rata medie regionala/nationala vor beneficia de o crestere treptata (cu o treime din diferenta intre rata lor curenta si 90% din media nationala/regionala) - cu garantia suplimentara ca fiecare drept la plata va ajunge la o valoare minima de 60% din media nationala/regionala pana in 2019 (cu exceptia cazului in care statele membre decid sa limiteze scaderea valorii drepturilor). Sumele disponibile pentru fermierii care primesc mai mult decat media regionala/nationala vor fi ajustate in mod proportional, statele membre avand optiunea de a limita orice „pierderi” la 30%.

Statele membre au, de asemenea, dreptul de a utiliza o plata redistributiva pentru primele hectare care le-ar permite sa preia un procent de 30 % din pachetul financiar national si sa-l redistribuie agricultorilor pentru primele 30 hectare (sau pana la dimensiunea medie a unei ferme dintr-un stat membru daca este mai mare de 30 hectare). Aceasta optiune va avea un efect semnificativ de redistribuire.

Reducerea platii pentru marile exploatatii agricole

S-a ajuns la un acord privind reducerea obligatorie a platilor care depasesc 150 000 EUR acordate fermelor individuale („caracterul degresiv”). In practica, acest lucru inseamna ca cuantumul sprijinului pe care il poate primi orice ferma individuala in cadrul schemei de plata de baza va fi supus unei reduceri de cel putin 5 % pentru sumele care depasesc 150 000 EUR. Pentru a tine seama de ocuparea fortei de munca, costurile salariale pot fi deduse inainte de efectuarea calculului. Aceasta reducere nu trebuie sa se aplice si statelor membre care aplica „plata redistributiva”, in cadrul careia cel putin 5 % din pachetul financiar national este retinut pentru redistribuire pentru primele hectare ale tuturor exploatatiilor. NB Fondurile „salvate” prin acest mecanism raman in statul membru/regiunea in cauza, si sunt transferate in pachetul de dezvoltare rurala respectiv, putand fi utilizate fara cerinte de cofinantare. De asemenea, statele membre au optiunea de a plafona la 300 000 EUR sumele pe care fiecare agricultor le poate primi, luand, de asemenea, in considerare costurile salariale.

Tinerii fermieri

Pentru a stimula reinnoirea generatiilor, plata de baza acordata tinerilor fermieri care isi incep activitatea (in varsta de maximum 40 de ani) ar trebui sa fie completata de o plata suplimentara disponibila pe o perioada de maximum 5 ani (in legatura cu prima instalare). Ea va fi finantata cu pana la 2% din pachetul financiar national si va fi obligatorie pentru toate statele membre. Aceasta se adauga altor masuri disponibile pentru tinerii fermieri in cadrul programelor pentru dezvoltare rurala.

Schema pentru micii fermieri

Optional pentru statele membre, orice fermier care solicita sprijin poate decide sa participe la schema pentru micii fermieri si, prin urmare, sa primeasca o plata anuala fixata de statul membru, in mod normal, la o suma cuprinsa intre 500 € si 1 250 EUR, indiferent de dimensiunea fermei. Statele membre pot alege intre diferite metode de calculare a platilor anuale, inclusiv o optiune conform careia agricultorii ar primi pur si simplu suma de care ar trebui, de altfel, sa beneficieze. Aceasta va fi o simplificare enorma pentru fermierii in cauza si pentru administratiile nationale. Participantii nu vor face obiectul controalelor si sanctiunilor legate de ecoconditionalitate si vor fi scutiti de la aplicarea masurilor de ecologizare. (Evaluarea impactului a aratat ca aproximativ o treime dintre fermele care solicita finantare in cadrul PAC au o suprafata de cel mult 3 ha, dar aceasta nu reprezinta decat 3 % din intreaga suprafata agricola a UE-27.) Costul total al schemei pentru micii fermieri nu poate depasi 10% din pachetul financiar national, cu exceptia cazului in care un stat membru decide sa actioneze astfel incat micii fermieri sa primeasca suma care li s-ar cuveni in lipsa acestui sistem. De asemenea, va exista o finantare in cadrul dezvoltarii rurale pentru consilierea micilor fermieri in materie de dezvoltare economica, precum si subventii pentru restructurare in beneficiul regiunilor cu multe astfel de ferme mici.

Sprijinul cuplat facultativ

In vederea mentinerii nivelurilor actuale de productie in sectoarele sau regiunile in care anumite tipuri de agricultura sau sectoare sufera dificultati, dar sunt importante din motive economice si/sau sociale si/sau din motive legate de mediu, statele membre vor avea optiunea de a oferi cuantumuri limitate de plati „cuplate”, adica plati legate de un anumit produs. Finantarea acestei masuri va fi limitata la 8% din pachetul financiar national sau la 13% daca nivelul actual al sprijinului cuplat dintr-un stat membru este mai mare de 5 %. Comisia are flexibilitatea de a aproba un procent mai ridicat in cazurile in care acest lucru este justificat. Exista posibilitatea de a furniza o suma suplimentara (pana la 2 %) de sprijin„cuplat” pentru culturile proteice.

Zonele care se confrunta cu constrangeri naturale/zonele defavorizate

Statele membre (sau regiunile) pot acorda o plata suplimentara - de pana la 5 % din pachetul financiar national - pentru zonele care se confrunta cu constrangeri naturale (astfel cum sunt definite in normele privind dezvoltarea rurala). Aceasta plata suplimentara este optionala si nu afecteaza optiunile referitoare la zonele care se confrunta cu constrangeri naturale/zonele defavorizate disponibile in cadrul dezvoltarii rurale.

Ecologizarea

Pe langa schema de plata de baza/schema de plata unica pe suprafata, fiecare exploatatie va primi o plata la hectar declarata ca plata de baza pentru respectarea anumitor practici agricole benefice pentru clima si mediu. Statele membre vor utiliza 30 % din pachetul financiar national pentru a finanta aceste practici. Acest lucru este obligatoriu, iar nerespectarea cerintelor de ecologizare va determina reduceri si sanctiuni care ar putea, in unele cazuri, sa depaseasca valoarea platii pentru ecologizare. In anii 1 si 2, sanctiunea pentru ecologizare nu poate depasi 0 %, 20 % in al treilea an, iar incepand din al patrulea an sanctiunea maxima aplicata va fi de 25 %. Desigur, platile pentru ecologizare vor fi acordate numai pentru acele zone care respecta conditiile (adica sunt eligibile pentru schema de plata de baza sau pentru schema de plata unica pe suprafata si respecta obligatiile de ecologizare).

Zonele de cultura ecologica, care reprezinta un sistem de productie cu beneficii recunoscute pentru mediu, se considera a fi zone care indeplinesc conditiile necesare pentru a beneficia de plata pentru ecologizare, fara alte cerinte suplimentare.

Cele trei practici de baza prevazute sunt:

1. Mentinerea pajistilor permanente; si

2. diversificarea culturilor (un fermier trebuie sa cultive cel putin 2 culturi atunci cand terenul arabil pe care il detine depaseste 10 hectare si cel putin trei culturi atunci cand suprafata arabila depaseste 30 hectare. Cultura principala poate acoperi cel mult 75 % din terenul arabil, iar cele doua culturi principale cel putin 95 % din suprafata arabila);

3. asigurarea unei „zone de interes ecologic” de cel putin 5% din terenul arabil al exploatatieipentru cea mai mare parte din fermele cu o suprafata arabila mai mare de 15 hectare - mai exact, marginile campurilor, gardurile vii, arborii, parloagele, elementele de peisaj, biotopurile, zonele tampon, suprafetele impadurite. Acest procent poate creste la 7% dupa raportul Comisiei din 2017 si poate face obiectul unei propuneri legislative.

Echivalenta ecologizarii: pentru a evita penalizarea celor care aplica deja aspectele care tin de mediu si dezvoltare durabila, acordul prevede un sistem de „echivalenta a ecologizarii” in baza caruia se considera ca aplicarea practicilor benefice pentru mediu deja existente inlocuieste aceste cerinte de baza. De exemplu, schemele de agromediu pot sa includa practici considerate a fi echivalente. Noul regulament contine o lista a acestor practici echivalente. Pentru a evita „dubla finantare” a acestor masuri (si a oricarei scheme de agromediu in general), platile efectuate in cadrul programelor de dezvoltare rurala trebuie sa tina seama de cerintele de baza in materie de ecologizare [a se vedea sectiunea de mai jos consacrata dezvoltarii rurale].

Disciplina financiara

Fara a aduce atingere deciziei separate pentru bugetul anului 2014, s-a convenit ca orice reducere a disciplinei financiare in viitor cu privire la platile directe anuale (adica, atunci cand estimarile privind platile sunt mai mari decat bugetul disponibil pentru primul pilon) ar trebui sa aplice un prag de 2 000 EUR. Cu alte cuvinte, reducerea NU se aplica primei sume de 2 000 EUR din cadrul platilor directe ale fiecarui fermier. Aceasta va servi de asemenea pentru a alimenta rezerva pentru situatii de criza ale pietei atunci cand este necesar [a se vedea regulamentul orizontal].

Transferul de fonduri intre piloni

Statele membre vor avea posibilitatea de a transfera pana la 15 % din pachetul lor financiar national pentru plati directe (primul pilon) catre pachetul financiar destinat dezvoltarii rurale. Aceste sume nu vor trebui sa fie cofinantate. Statele membre pot transfera acum pana la 15 % din pachetul financiar national pentru dezvoltare rurala catre catre pachetul lor financiar pentru plati directe sau pana la 25% pentru acele state membre care primesc mai putin de 90 % din media UE pentru platile directe.

„Fermierii activi”

Pentru a elimina unele lacune legislative care au permis unui numar limitat de societati sa solicite plati directe, chiar daca activitatea lor principala este alta decat cea agricola, reforma inaspreste regulile aplicabile fermierilor activi. O noua lista negativa a activitatilor profesionale care ar trebui sa fie excluse de la primirea platilor directe, (care include aeroporturi, servicii feroviare, lucrari hidrotehnice, servicii imobiliare si terenuri de sport si agrement permanente) va fi obligatorie pentru statele membre cu exceptia cazului in care intreprinderile in cauza pot demonstra ca desfasoara cu adevarat o activitate agricola. Statele membre vor putea sa extinda lista negativa pentru a include alte activitati comerciale.

Hectarele eligibile

Normele prevad stabilirea anului 2015 ca nou an de referinta pentru suprafata care da dreptul la alocarea drepturilor la plata, dar se va face legatura cu beneficiarii din anul 2013 ai sistemului de plati directe, pentru a se evita specula. Statele membre care ar putea constata o crestere mare a suprafetei eligibile declarate sunt autorizate sa limiteze numarul drepturilor la plata care urmeaza sa se aloce in 2015.

2. Mecanisme de gestionare a pietei

Odata cu expirarea cotelor pentru lapte in 2015, reforma prevede suprimarea sistemului de cote pentru zahar la 30 septembrie, 2017, fapt ce confirma expirarea sistemului de cote indicata in reforma sectorului zaharului din 2005 acordand, in acelasi timp, o perioada suplimentara sectorului pentru a se adapta la situatie. Aceasta masura va asigura o mai buna competitivitate a producatorilor din UE atat pe plan intern cat si pe piata mondiala (intrucat exporturile UE sunt limitate de normele OMC in cadrul cotelor). Acest lucru va oferi sectorului perspective pe termen lung. Oferta abundenta de pe pietele interne ale UE la preturi rezonabile va aduce, de asemenea, beneficii utilizatorilor intermediari si finali de zahar. Pentru a asigura un nivel suplimentar de securitate, vor fi mentinute dispozitii standard pentru acordurile dintre fabricile de zahar si cultivatori. In perioada de dupa suprimarea cotelor, zaharul alb va ramane eligibil pentru ajutor pentru depozitare privata. Majoritatea tarilor in curs de dezvoltare vor continua sa se bucure de acces nelimitat si fara taxe vamale la piata UE.

In ceea ce priveste productia de vin, acordul respecta decizia reformei vinului din 2006 de a pune capat sistemului de drepturi referitoare la plantarea vitei-de-vie la sfarsitul anului 2015, cu introducerea unui sistem de autorizare a noilor plantatii de vita de vie incepand din 2016 — conform recomandarilor Grupului la nivel inalt privind drepturile de plantare a vitei-de-vie in luna decembrie a anului trecut (a se vedea IP/13/1378) – cu o crestere limitata la 1% pe an.

Alte modificari aduse normelor din Regulamentul privind OCP unica au scopul de a imbunatati orientarea spre piata a agriculturii UE, avand in vedere intensificarea concurentei pe pietele mondiale, oferind in acelasi timp o plasa eficace de siguranta (impreuna cu platile directe si solutiile pentru gestionarea riscurilor din cadrul dezvoltarii rurale) pentru fermieri in contextul unor incertitudini externe. Sistemele existente de interventie publica si ajutorul pentru depozitare privata sunt revizuite pentru a fi mai bine adaptate si mai eficiente, de exemplu cu ajustari tehnice pentru carnea de vita si produsele lactate. Pentru produsele lactate, aceste modificari – perioada de achizitie extinsa la 1 luna, licitatie automata pentru achizitiile prin interventie publica de unt si lapte praf degresat peste limitele cantitative, cresterea plafonului pentru unt la 50 000 tone, si masuri de depozitare privata pentru laptele praf degresat si la anumite branzeturi DOP/IGP - vin sa suplimenteze „Pachetul privind laptele”, convenit in 2012 si inclus in regulament si sa consolideze puterea de negociere a fermierilor.

In plus, sunt introduse noi clauze de salvgardare pentru toate sectoarele, cu scopul de a permite Comisiei sa ia masuri de urgenta pentru a reactiona in fata perturbarilor generale de pe piata – precum masurile luate in timpul crizei E-coli din mai-iulie 2011. Aceste masuri vor fi finatate din rezerva pentru situatii de criza finantata prin reducerea anuala a platilor directe. Fondurile care nu sunt utilizate pentru aceste masuri de criza vor fi returnate fermierilor in anul urmator. In caz de dezechilibru grav pe piata, Comisia poate, de asemenea, autoriza organizatii de producatori sau organizatii interprofesionale, prin respectarea unor garantii specifice, sa ia anumite masuri temporare in mod colectiv (de exemplu, retragerea de pe piata sau depozitarea prin intermediul operatorilor privati) pentru a stabiliza sectorul in cauza.

Programul de incurajare a consumului de fructe in scoli si Sistemul de distribuire a laptelui in scoliurmeaza sa fie prelungite, iar bugetul anual pentru programul de incurajare a consumului de fructe in scoli este majorat de la 90 la 150 milioane EUR pe an.

Pentru a imbunatati pozitia de pe care negociaza fermierii in cadrul lantului alimentar, Comisia cauta o metoda mai buna de organizare a sectoarelor cu cateva derogari limitate la legislatia UE in domeniul concurentei. Norme referitoare la recunoasterea organizatiilor de producatori (OP) si a organizatiilor interprofesionale cuprind in prezent toate sectoarele, optiunile suplimentare privind infiintarea unor astfel de organizatii de producatori fiind transferate acum pentru finantare in cadrul dezvoltarii rurale (a se vedea mai jos). In plus, posibilitatea ca agricultorii sa negocieze contracte in mod colectiv pentru oferta de ulei de masline, carne de vita, cereale si alte culturi arabile este prevazuta in anumite conditii si cu anumite garantii. Comisia va asigura orientari cu privire la aspectele potentiale legate de dreptul concurentei. Producatorii de jambon care beneficiaza de o indicatie geografica protejata sau o denumire de origine pot, respectand anumite conditii, sa reglementeze oferta produsului pe piata.

Din motive de simplificare si de orientare catre piata, sunt suprimate cateva scheme de mai mica importanta sau neutilizate (ajutorul pentru utilizarea de lapte degresat si laptele praf degresat pentru hrana animalelor si cazeina, ajutoarele cuplate pentru viermii de matase!)

3. Dezvoltare rurala

Politica de dezvoltare rurala isi va mentine actualul concept fundamental de succes: statele membre sau regiunile vor continua sa isi conceapa propriile programe multianuale in functie de pachetul de masuri disponibile la nivelul UE, pentru a raspunde necesitatilor pe care le-au identificat in propriile zone rurale. Aceste programe vor fi cofinantate din pachetele financiare nationale – caz in care sumele si procentele de cofinantare vor fi tratate in contextul CFM. Noile norme pentru al doilea pilon ofera o abordare mai flexibila decat in prezent. Masurile nu vor mai fi clasificate la nivelul UE in „axe”, cu cerinte minime privind cheltuielile din cadrul fiecarei axe. In schimb, va fi la latitudinea statelor membre/regiunilor de a decide ce masuri utilizeaza (si in ce mod) pentru a atinge obiectivele stabilite in raport cu cele sase „prioritati” generale si „domeniile de interes” mai detaliate (prioritatile secundare), pe baza unei analize pertinente. Cele sase prioritati vor acoperi: incurajarea transferului de cunostinte si a inovarii; cresterea competitivitatii tuturor tipurilor de agricultura si gestionarea durabila a padurilor; promovarea organizarii lantului alimentar, inclusiv prelucrarea si comercializarea si gestionarea riscurilor; refacerea, protectia si consolidarea ecosistemelor; promovarea eficientei resurselor si a tranzitiei catre o economie cu emisii reduse de carbon; si promovarea incluziunii sociale, a reducerii saraciei si a dezvoltarii economice in zonele rurale. Statele membre vor trebui sa cheltuiasca cel putin 30% din fondurile lor de dezvoltare rurala de la bugetul UE pentru anumite masuri legate de gestionarea terenurilor si combaterea schimbarilor climatice si cel putin 5% pentru abordarea LEADER. [Pentru procentul de 30%, masurile in cauza vor fi legate de: Investitii in active fizice (numai in investitii legate de mediu / clima); toate masurile specifice domeniului forestier;agromediu si clima; agricultura ecologica; plati Natura 2000 (nu plati privind Directiva-cadru privind apa); siplati pentru zone care se confrunta cu constrangeri naturale sau cu alte constrangeri specifice.]

Politica de dezvoltare rurala va opera, de asemenea, in mai stransa coordonare cu alte politici, prin intermediul unui cadru strategic comun la nivelul UE si prin acorduri de parteneriat la nivel national care acopera toate ajutoarele din partea fondurilor structurale si fondurilor de investitii europene (ESI), (FEADR, FEDER, FSE, Fondul de coeziune si EMFF) in statul membru in cauza.

Alocarile nationale: alocarile pentru dezvoltarea rurala pentru fiecare stat membru sunt incluse in regulamentul de baza, dar cu posibilitatea de ajustare a acestor sume prin intermediul unui act delegat, in cazul in care este necesar din punct de vedere tehnic sau este prevazut de un act legislativ.

Ratele de cofinantare: ratele maxime de cofinantare din partea UE vor fi de pana la 85 % in regiunile mai putin dezvoltate, in regiunile ultraperiferice si in insulele mici din Marea Egee, de 75 % in regiuni de tranzitie, de 63 % in alte regiuni de tranzitie si de 53% in alte regiuni pentru majoritatea platilor, dar pot fi mai mari pentru masuri care sprijina transferul de cunostinte, inovarea, cooperarea, infiintarea grupurilor si organizatiilor de producatori si subventiile la instalarea tinerilor fermieri, precum si pentru proiectele LEADER si pentru cheltuielile legate de schimbarile climatice si de mediu in cadrul diferitelor masuri.

In noua perioada de programare, statele membre/regiunile vor avea, de asemenea, posibilitatea de a elabora subprograme tematice pentru a acorda o atentie deosebita unor chestiuni cum ar fi tinerii fermieri, fermele mici, zonele montane, femeile din zonele rurale, atenuarea schimbarilor climatice sau adaptarea la acestea, biodiversitatea si lanturile de aprovizionare scurte. In unele cazuri, vor fi disponibile in cadrul subprogramelor rate de sprijin mai mari.

Lista simplificata de masuri se va baza pe punctele forte ale masurilor disponibile in perioada curenta. Printre altele, aceasta va acoperi:

1. Inovare: aceasta tema esentiala (mai exact, proiectul de parteneriat european pentru inovare privind productivitatea si durabilitatea agriculturii) va fi acoperita de mai multe masuri de dezvoltare rurala diferite, precum „transferul de cunostinte”, cooperarea” „investitii in active fizice”, Parteneriatul vizeaza promovarea utilizarii eficiente a resurselor, productivitatea, emisiile reduse, dezvoltarea benefica pentru clima si durabila a agriculturii si silviculturii. Toate acestea ar trebui realizate, printre altele, printr-o mai buna cooperare intre agricultura si cercetare, pentru accelerarea transferului de tehnologie catre fermieri;

2. Cunoasterea – „o agricultura bazata pe cunoastere”: masuri consolidate pentru serviciile de consiliere agricola (legate si de atenuarea schimbarilor climatice si adaptarea la acestea, de provocarile referitoare la mediu si de dezvoltarea economica si formarea profesionala);

3. Restructurarea exploatatiilor agricole/investitii/modernizare: subventiile sunt disponibile in continuare — uneori cu rate de sprijin mai mari, atunci cand sunt legate de EIP sau de proiecte comune;

4. Tinerii fermieri: – o combinatie de masuri poate include subventiile pentru instalare (pana la 70 000 EUR), investitii generale in active fizice si servicii de formare si de consiliere;

5. Micii fermieri: ajutor de instalare de pana la 15 000 EUR pentru fiecare ferma mica;

6. Setul de instrumente pentru gestionarea riscurilor: fondurile de asigurare si mutuale – pentru asigurarea culturilor, pentru asigurarea impotriva fenomenelor meteorologice si pentru asigurarea impotriva bolilor animalelor [disponibile in prezent in temeiul articolului 68, in cadrul primului pilon] – extinse pentru a include optiunea de stabilizare a veniturilor [care ar permite o despagubire (de pana la 70 % din pierderi) dintr-un fond mutual daca venitul scade cu 30 %].

7. Grupurile/organizatiile de producatori: sprijin pentru infiintarea de grupuri/organizatii pe baza unui plan de afaceri, sprijin limitat la entitatile definite ca fiind IMM-uri;

8. Platile pentru agromediu si clima: contracte comune, legate de formare profesionala/informare adecvata, o mai mare flexibilitate la extinderea contractelor initiale;

9. Agricultura ecologica: noua masura separata pentru vizibilitate sporita;

10. Silvicultura: ajutor consolidat/rationalizat prin intermediul subventiilor si platilor anuale;

11. Zone montane: in cazul zonelor muntoase si al terenurilor agricole aflate la nord de paralela 62º, cuantumurile ajutoarelor pot fi de pana la 450 EUR/ha (in crestere de la 250 EUR/ha;

12. Alte zone care se confrunta cu constrangeri naturale si cu alte constrangeri specifice: Noua delimitare a zonelor care se confrunta cu constrangeri naturale - care se aplica din 2018 cel tarziu - bazata pe 8 criterii biofizice; statele membre isi pastreaza flexibilitatea de a defini pana la 10 % din suprafata lor agricola ca fiind confruntata cu constrangeri specifice, pentru a proteja sau a ameliora mediul;

13. Cooperare: posibilitati extinse in vederea sprijinirii cooperarii tehnologice, comerciale si in domeniul mediului (de exemplu, proiecte pilot, scheme de mediu comune, lanturi de aprovizionare scurte si dezvoltarea pietelor locale);

14. Activitati fara caracter agricol: subventii pentru infiintarea si dezvoltarea de microintreprinderi si pentru intreprinderi mici;

15. Servicii de baza si reinnoirea satelor: investitiile in infrastructura de banda larga si in energia din surse regenerabile se pot extinde, nu vor mai fi limitate la investitii de mica amploare, delocalizarea activitatilor si/sau transformarea cladirilor acoperite in prezent;

16. LEADER: Un accent mai mare pe actiuni de sensibilizare si alte actiuni de pregatire a elaborarii strategiilor; promovarea flexibilitatii pentru operarea cu alte fonduri la nivel local, mai exact: cooperare rural-urban; N.B. LEADER va fi acum utilizat ca abordare comuna pentru dezvoltarea locala plasata sub responsabilitatea comunitatii prin urmatoarele fonduri ESI: FEDER, FSE, FEPAM si FEADR.

4. Regulamente orizontale

Controale: cerintele privind controalele vor fi reduse in regiunile in care controalele precedente au dat rezultate bune, demonstrand ca normele sunt respectate in mod corespunzator. Totusi, controalele vor trebui sa fie intensificate in regiunile in care sunt probleme.

Servicii de consiliere agricola: Lista aspectelor asupra carora statele membre vor trebui sa ofere consiliere pentru agricultori a fost extinsa pentru a acoperi, in afara ecoconditionalitatii, platile directe acordate pe criterii ecologice, conditiile de intretinere a terenurilor eligibile pentru plati directe, Directiva-cadru privind apa si Directiva privind utilizarea durabila a pesticidelor, precum si anumite masuri de dezvoltare rurala.

Ecoconditionalitate: Toate platile directe, anumite plati destinate dezvoltarii rurale si anumite plati in favoarea viilor vor continua sa depinda de respectarea anumitor cerinte legale referitoare la mediu, schimbarile climatice, bunele conditii agricole ale terenurilor, sanatatea umana, animala si a plantelor si bunastarea animalelor. Lista a fost simplificata pentru a exclude normele care nu sunt asociate cu obligatii clare si controlabile pentru agricultori. Acordul confirma ca Directiva-cadru privind apa si Directiva privind utilizarea durabila a pesticidelor vor fi incorporate in normele privind ecoconditionalitatea de indata ce se va fi demonstrat ca dispozitiile respective au fost implementate in mod adecvat in toate statele membre, iar obligatiile pentru fermieri au fost clar identificate.

Rezerva pentru situatii de criza: va fi creata in fiecare an o rezerva pentru situatii de criza in valoare de 400 milioane EUR (la preturile din 2011) prin aplicarea disciplinei financiare. In cazul in care suma nu este utilizata pentru o situatie de criza, ea va fi rambursata fermierilor sub forma de plati directe in anul urmator.

Transparenta: Statele membre vor trebui sa asigure o transparenta deplina a tuturor beneficiarilor — cu exceptia acelor exploatatii care sunt eligibile in cadrul schemei pentru micii fermieri din statul membru respectiv. Pentru aceste ferme, vor fi furnizate date, dar fara a se mentiona numele sau adresa. Astfel se respecta pe deplin hotararea Curtii din octombrie 2010, in care se afirma ca normele existente nu sunt compatibile cu normele privind protectia datelor cu caracter personal in cazul persoanelor fizice.

Monitorizarea si evaluarea PAC: Comisia va prezenta un raport pana la sfarsitul anului 2018 si o data la fiecare 4 ani dupa aceea asupra performantei PAC in ceea ce priveste obiectivele sale principale: productie alimentara viabila, gestionarea durabila a resurselor naturale si dezvoltare teritoriala echilibrata.

5. Elemente suplimentare

Aliniere: In sensul continuarii punerii in aplicare, o serie de aspecte legate in special de Regulamentul unic OCP au fost desemnate sa faca obiectul aprobarii in conformitate cu articolul 43 alineatul (3) iar altele in conformitate cu articolul 43 alineatul (2).

Dispozitii tranzitorii: Obiectivul este ca toate noile regulamente sa intre in vigoare de la 1 ianuarie 2014, iar Comisia poate, in prezent, sa inceapa lucrarile privind normele de punere in aplicare ale acestor regulamente ale Consiliului. Cu toate acestea, date fiind pregatirile necesare, este deja clar ca agentiile de plati din statele membre nu au suficient timp sa instituie cadrul de gestionare si control necesar pentru noul sistem de plati directe pana la inceputul anului viitor (atunci cand formularele IACS sunt trimise catre fermieri). Ca urmare, Comisia a facut o propunere separata privind necesitatea unui an de tranzitie pentru plati directe, si anume anul 2014. Cu alte cuvinte, noile elemente precum ecologizarea si platile suplimentare pentru tinerii fermieri se vor aplica doar incepand din 2015. In mod similar, statele membre sunt incurajate sa lucreze la programele multianuale de dezvoltare rurala, care ar trebui sa fie aprobate la inceputul anului viitor. Cu toate acestea, pentru anumite elemente anuale, cum ar fi platile pentru agromediu, ar trebui sa se aplice norme de tranzitie, astfel incat sa nu existe nicio intrerupere in acest tip de sistem.

Comisia Europeana

• < Anterior
• Următor >