Din totalul cheltuielilor de productie a carnii de porc ponderea cea mai mare revine furajarii reprezentand cca 65-80% din pretul de cost al carnii. De aici rezulta atentia deosebita ce trebuie acordata acestui aspect, in privinta utilizarii la maximum de eficienta a furajului, atat pentru nevoile fiziologice ale organismului cat si pentru producerea sporului de carne.
In functie de rasa, varsta si sex, suinele au nevoie de o forma cat mai accesibila de energie, proteine vitamine si substante minerale, la nivele de proportii care sa garanteze exprimarea potentialului lor genetic.
Trebuie bine retinut ca totalitatea substantelor preluate din hrana si utilizate de catre organism, in cadrul proceselor metabolice, urmeaza in principal doua directii: 1. Asigurarea nevoilor fiziologice si functiilor vitale proprii si 2. Productia caracteristica speciei si categoriei. Daca hrana nu are un nivel corespunzator, atat cantitativ cat si calitativ, resursele sunt dirijate in primul rand pentru sustinerea functiilor vitale proprii ramanand mai putine pentru productie. De asemenea, cand animalul este supus unor eforturi fiziologice mari (reglarea termica in cazul temperaturilor excesive, eforturi musculare, stari fiziologice deosebite, boala, etc) organismul utilizeaza un procent mai mare din resurse pentru nevoile proprii. Necesarul de substante nutritive si raportul de utilizare a lor depinde de o serie intreaga de factori legati de calitatea bilologica a substantelor, starea fiziologica a organismului, conditiile de mediu si nivele de productie.
Necesarul de energie este utilizata in toate procesele viului, de la nivelul de celula pana la organisme complexe si este furnizata in principal de catre glucide si lipide. Diferentele categorii de porcine au cerinte diferite de energie. Cele mai ridicate cerinte de energie le au purceii in prima parte a vietii dupa care aceaste cerinte scad pana la greutatea de 50-60 kg, in continuare inregistrandu-se o noua crestere a necesarului de energetic. Alte categorii la care cerinte de energie sunt de asemenea crescute le reprezinta vierii de reproductie, scroafele gestante si cele lactante. In general, in ratiile furajere pentru porcine care contin peste peste 30% porumb, nu se pune problema unui deficit de energie. Exista insa categorii, cum ar fi tineretul porcin, cand, urmarindu-se o crestere rapida, nivelul proteic al ratiei este mai mare decat cel energetic fara a sesiza pericolul ca nivelul scazut al energiei reprezinta un factor limitativ al cresterii. La aceasta categorie se recomanda utilizarea unor surse suplimentare cum ar fi zaharul sau grasimile animale, care pe langa cresterea nivelului energetic, cresc si calitatile gustative ale furajului si implicit imbunatatesc consumarea hranei.
Exista si unele categorii de animale (vieri de reproductie, porcii pentru becon) la care nivelul energetic al ratiei trebuie foarte bine echilibrat, pentru a asigura necesarul fiziologic insa sa nu favorizeze depunerea de grasime.
Necesarul de proteine si aminoacizi. Pentru animale, reprezinta substantele plastice de baza intrand in structura tuturor celulelor, enzimelor, hormonilor si altor substante cu actiune biologica activa. In organism, proteinele se afla intr-un proces continuu de reinoire ceea ce constituie asa numita ”stare dinamica a proteinei”. Pentru porcine, la care productia principala este carnea, ceea ce inseamna dezvoltarea tesutului muscular, nivelul proteic al ratiei este foarte important fiind adesea un factor limitativ al cresterii. Subliniem acest lucru deoarece din considerente de pret, crescatorii sunt tentati sa foloseasca in ratie mai multe cereale si subprodusele acestora, care sunt mai sarace in proteine dar mai ieftine decat furajele proteice care sunt mai scumpe. Nivelul scazut de proteina, pe langa influenta negativa asupra dezvoltarii, poate duce la tulburari grave organice, de metabolism, chiar si de comportament, de exemplu aparitia canibalismului care este un fenomen prin care organismul simtind deficitul de proteina tinde sa-si refaca rezervele.
Din punct de vedere chimic, proteinele sunt alcatuite din aminoacizi, dar nu toti acesti aminoacizi au aceeiasi importanta biologica. Unii dintre acestia pot fi transformati in organism din unul in altul fiind denumiti neesentiali. Altii care pot fi sintetizati de organism sau sinteza au fost denumiti esentiali.
{loadposition MGID}
Necesarul de vitamine. Pe langa substantele energetice si plastice, organismele au nevoie si de o serie de substante asa numite “biostimulatoare”. Dintre acestea, vitaminele detin rolul principal, avand un insemnat efect biologic. Organismul animal poate sintetiza cu ajutorul florei intestinale o serie de vitamine prin furaje. La porcine este chiar mai importanta decat la alte specii, deoarece spre deosebire de acestea, porcul poate sintetiza in organismul propriu foarte putine vitamine, deci procurarea lor se bazeaza pe aport exogen.
Vitamina A este importanta pentru buna functionare a tesuturilor epiteliale, celulelor retinei a sistemelor respirator, reproducator, nervos si genito-urinar. Carenta in vitamina A duce la o receptivitate crescuta fata de boli, dezvoltare necorespunzatoare a purceilor, rahitism etc. Sursele cele mai importante de asigurare a vitaminei A in furajarea animalelor le reprezinta galbenusul de ou, laptele, regimul verde dar mai ales leguminoasele (lucerna, trifoiul etc).
Vitamina B (in realitate exista un complex de vitamine B), este importanta pentru o gama foarte larga de procese metaboloce mergand de la tesutul nervos pana la aparatul genital sau ficat. Cele mai importante surse sunt drojdia de bere, laptele, lucerna, soia etc.
Vitamina C are ca rol biologic fenomenele de oxido-reducere celulara si de aici actiunea antiinfectioasa, antitoxica si antialergica. O gasim in plantele verzi, citrice, cereale incoltite si legume.
Vitamina D este reprezentata tot de un complex de vitamine, cu rol in metabolismul fosfo-calcic al nutritiei in general. O gasim in untura de peste, lapte, untul, galbenusul de ou, uleiurile vegetale. In organism sinteza vitaminei D este mult mai influentata de durata perioadei de iradiere solara.
Vitamina E reprezinta substanta principala biostimulatoare care asigura utilizarea de catre organism atat a vitaminelor liposolubile cat si a celor hidrosolubile prin deosebita ei valoare antioxidanta. Sursele cele mai importante sunt oferite de vegetale, in special lucerna, trifoiul, legumele verzi, varza furajera, iar cea mai bogata sursa sunt germenii de grau, de poarumb de soia etc.
Vitamina K intervine in formarea protombinei responsabila de coagularea sangelui de unde si denumirea de vitamina antihemoragica. Vitamina K naturala este prezenta in unele plante cum ar fi lucerna, trifoi, spanac, varza etc. In mod normal este sintetizata de organism la toate animalele in stare de sanatate.
Vitamina PP numita astfel datorita actiunii antipelagroase la om, intervine in sinteza substantelor cromoproteice asigurand integrarea fierului in porfirina. In general se gaseste in alimentele comune intregului grup B, mai ales in drojdia de bere, cereale incoltite, tarate, soia, mazare, etc.
Medic veterinar
Dr. Galatanu Diana Monica
