Seceta pedologică se extinde – după cel mai uscat aprilie din ultimii ani – și în prima săptămână din mai
- Aprilie 2026 a fost una dintre cele mai secetoase luni din ultimii ani: sub 50 l/mp în cea mai mare parte a țării.
- În zone din Crișana, Oltenia, Muntenia și Moldova au căzut sub 10 l/mp în toată luna.
- Primele două decade din martie au adus doar 0,5 l/mp la nivel național, un nivel fără precedent în statisticile moderne.
- Suprafețele afectate de secetă au crescut de patru ori într-un singur an, de la aprox. 10.000 km² la peste 41.000 km².
- Cel mai grav afectate: Maramureș, Banat, Crișana și zone extinse din Transilvania de vest și nord.
- Culturile de porumb și floarea-soarelui sunt în prima linie a riscului.
- România poate iriga doar 1,6 milioane de hectare din aprox. 9 milioane ha arabile.
- Fermierii din vest raportează deja pierderi prognozate de 30% dacă nu vin ploi în următoarea perioadă.
Ce spun datele din teren în această săptămână
Buletinele agrometeorologice publicate de Administrația Națională de Meteorologie în perioada 4-8 mai 2026 arată o Românie agricolă împărțită clar în două zone.
În sud și est, lucrurile stau rezonabil. Oltenia, Muntenia, Dobrogea și cea mai mare parte a Moldovei au rezerve de umiditate satisfăcătoare în profilul de sol 0-100 cm la grâul de toamnă, apropiate de optim sau chiar optime. Acolo, culturile de toamnă pot parcurge faza de înspicare și formare a boabelor în condiții acceptabile.
În schimb, vestul și nord-vestul țării sunt deja sub presiune serioasă. Maramureș, Banat, Crișana și suprafețe extinse din Transilvania înregistrează secetă pedologică moderată și puternică. Temperatura solului la 10 cm se situează între 12 și 19 grade, favorabilă pentru germinare, dar această cifră nu ajută cu nimic dacă apa din sol lipsește. Un sol cald și uscat este, pentru rădăcinile tinere de porumb, cam tot așa de util ca un cuptor încins.
Cum arată terenul din perspectiva unui fermier bihorean
Bogdan Laurențiu Ban, fermier din a treia generație de agronomi din comuna Cociuba Mare, județul Bihor, descrie situația fără menajamente. Zona se confruntă cu o secetă pedologică extremă; culturile arată bine vizual, dar solul nu are apă. El estimează pierderi de 30% din producție dacă ploile nu sosesc rapid. Un alt fermier din zonă, Florin Ciurdariu, a întors deja 15 ha cu rapiță pentru că nu mai are sens să aștepte. Comentariul său rezumă starea de spirit din vest: azotul își face treaba în sens negativ, pentru că nu există apă.
Aceasta nu este o situație izolată. Datele climatologice ANM confirmă că luna aprilie 2026 a adus sub 50 l/mp în cea mai mare parte a țării, iar în zone din Crișana, Oltenia, Muntenia și Moldova s-au înregistrat sub 10 l/mp. În plus, primele două decade din martie au adus la nivel național doar 0,5 l/mp, un nivel pe care specialiștii îl descriu ca fără precedent în statisticile moderne ale țării.
Culturile care riscă cel mai mult
Porumbul și floarea-soarelui sunt cele mai vulnerabile în această fază. Ambele culturi au nevoie de umiditate în stratul 0-20 cm chiar în primele săptămâni după răsărire, când rădăcinile nu au adâncime suficientă să „pescuiască” apa din straturile inferioare. Dacă primele 30-40 de zile de vegetație se desfășoară cu un deficit accentuat, pierderile de densitate la răsărire și stresul în faza de 4-6 frunze pot compromite producția finală, indiferent de ploile care ar putea veni ulterior.
Grâul de toamnă și rapița sunt într-o situație mai nuanțată. În sud și est, rezervele din iarnă sunt încă prezente și culturile trec prin înspicare și început de formare a boabelor în condiții acceptabile. În vest și nord-vest însă, și aceste culturi resimt deficitul, iar stresul hidric în faza de înspicare poate reduce direct greutatea hectolitrică și calitatea recoltei.
Suprafețele afectate au explodat într-un singur an
Datele citate din rapoarte europene recente arată o cifră care ar trebui să tragă un semnal de alarmă serios: suprafețele afectate de secetă în România au crescut de patru ori într-un singur an, de la aproximativ 10.000 km² la peste 41.000 km². Nu este o tendință conjuncturală, ci o schimbare structurală a condițiilor climatice din țară.
ANM a confirmat că 2025 a fost unul dintre cei mai călduroși și mai secetoși ani din istoria măsurătorilor, cu șapte luni secetoase și episoade severe de deficit hidric. Primăvara lui 2026 continuă în același registru în mai multe regiuni.
Irigarea, singura salvare reală – dar accesibilă pentru puțini
România poate iriga în prezent aproximativ 1,6 milioane de hectare. Raportat la cele aproape 9 milioane de hectare arabile ale țării, înseamnă că mai bine de 80% din suprafața cultivată depinde exclusiv de precipitații. Această vulnerabilitate nu este nouă, dar devine tot mai costisitoare pe măsură ce episoadele de secetă devin mai frecvente și mai intense.
Pentru fermierii care nu au acces la infrastructura de irigare, opțiunile sunt limitate. Lucrările superficiale de păstrare a umidității în sol, acoperirea cu mulci sau reducerea numărului de lucrări mecanice care destabilizează solul sunt măsuri care pot încetini pierderea apei, nu să compenseze lipsa precipitațiilor.
