Cumparatorii trebuie informati daca legumele si fructele din piete si magazine au fost supuse unor tratamente ce presupun iradiatii Astfel de avertismente trebuie sa fie sub forma unor etichete aplicate la vedere pe produsele expuse la vanzare.

Acestea sunt doar cateva dintre prevederile din legile romanesti ce au ca scop corecta informare a cetatenilor legata de produsele pe care le consuma. Paradoxal insa, desi aceste legi sunt in vigoare de sase ani, nimeni nu le respecta, de la marile magazine pana la taranii din pietele agroalimentare. Necesitatea acestor avertismente pentru consumatori este cu atat mai mare cu cat piata romaneasca de legume si fructe este departe de a fi una care ofera produse suta la suta naturale si sanatoase. Multe din legumele si fructele de la noi sunt supuse unor. Mai mult decat atat, exista multe pareri potrivit carora o parte din aceste “imbunatatiri” artificiale ar putea avea efecte negative asupra sanatatii consumatorilor.

Cumparatorii trebuie avertizati daca legumele si fructele din piete si magazine au fost supuse unor tratamente. Aceste avertismente trebuie sa fie sub forma unor etichete aplicate pe produsele expuse la vanzare.

Daca taranul foloseste ingrasaminte chimice pentru legume si fructe, el trebuie sa aiba un aviz semnat de un specialist in domeniu.

Reglementarile mentionate, alaturi de multe altele care au scopul de a informa populatia in legatura cu alimentele pe care le consuma, sunt prevazute in legislatia romaneasca de ani buni, dar nu sunt respectate aproape deloc.

Legislatia romaneasca prevede in mod expres faptul ca toate tratamentele la care au fost supuse alimentele trebuie facute publice.

Piata romaneasca este invadata de legume si fructe tratate chimic ori supuse ionizarii. Dupa cum a explicat seful Sectorului de Cercetare de la Statiunea Legumicola Buzau, Florica Gheorghe, legumele sunt spuse mai multor tratamente artificiale. Daca cele chimice sunt menite sa grabeasca procesul de coacere, in schimb ionizarea – cu raze X si Gama – duce la prelungirea “vietii” alimentelor, astfel incat acestea pot rezista mai mult timp pe rafturile magazinelor sau pe tarabele pietelor.

Alimentele tratate prin ionizare pot fi periculoase pentru om, a spus presedintele Organizatiei Nationale Interprofesionale “Prodcom” Legume-Fructe, Aurel Tanase. “Aceasta iradiere inseamna un soc termic aplicat alimentelor, prin care se distrug bacteriile din aceste produse. Numai ca prin socul termic se produc radicali liberi, care sunt cancerigeni”, a spus specialistul, care a adaugat faptul ca, din punctul de vedere al legislatiei, Romania este “blindata cu legi“, dar marea problema este ca legislatia sa fie si respectata. Din acest punct de vedere, ne intrebam daca nu cumva noi ne hranim doar cu mancare curata. Pentru ca altfel nu se explica faptul ca de sase ani incoace n-am vazut undeva, la piata sau la supermarket, un produs alimentar, chiar legume si fructe, pe care sa scrie clar ca marfa respectiva a fost trecuta prin metoda ionizarii.

Comerciantii din piata pun doar un carton pe care scriu cu pixul, de exemplu, “rosii din Spania” sau “castraveti din Teleorman“. La supermarketuri exista inscriptii la fel de sumare, scrise uneori doar cu creta, ca fructele sau legumele au fost aduse din nu stiu ce tara. Atat si nimic mai mult.

Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor (ANPC) raspunde ca avem regulamente foarte clare prin care alimentele trebuie inscriptionate. Cea mai importanta eticheta pe care ar trebui s-o intalnim se refera la fructele si legumele ionizate. Fie ca sunt comercializate in piata sau in supermarket, aceste alimente trebuie sa fie insotite de o eticheta pusa la loc vizibil, pe care cumparatorul trebuie sa o remarce imediat. Pe aceasta eticheta, care insoteste fiecare lot de marfa in parte, trebuie sa scrie negru pe alb: “Aliment tratat prin ionizare” sau “Aliment tratat cu iradiatii ionizante”. Acest tip de etichetare este obligatoriu in Romania inca de acum sase ani, procedura fiind reglementata prin Hotararea de Guvern nr. 106 din anul 2002.

Legislatia romana are prevederi stricte si in ceea ce priveste celelalte substante chimice cu care au fost tratate legumele. Producatorii sau comerciantii acestor marfuri trebuie sa puna pe taraba din piata sau pe raftul din magazin, alaturi de produse, o eticheta pe care sa scrie clar numele producatorului, numele firmei care a ambalat produsul, daca marfa a trecut prin mai multe “maini” ale intermediarilor, soiul sau varietatea legumelor ori fructelor, cantitatea si grupa de calitate in care se inscrie marfa. Acest lucru trebuie facut in conformitate cu Hotararea de Guvern nr. 1530 din 2007. Este inutil sa mai spunem ca aproape nimeni nu respecta aceste prevederi.

Reprezentantii Ministerului Agriculturii au explicat si care sunt reglementarile legate de folosirea pesticidelor. In cazul in care producatorul foloseste ingrasaminte chimice pentru legumele sau fructele pe care le cultiva, aceasta operatiune trebuie facuta sub supravegherea unui specialist, care trebuie sa dea, in scris, o indrumare asupra felului in care sa se foloseasca acele ingrasaminte, care e cantitatea de chimicale ce poate fi administrata plantelor, in raport cu suprafata de teren cultivata si soiul legumelor. Specialistul isi asuma astfel responsabilitatea, sub propria semnatura, fata de calitatea viitoarei recolte. O cantitate mai mare de pesticide, peste limita normala, poate sa duca la transformarea legumelor in adevarate “bombe” pentru sanatatea oamenilor. Plantele acumuleaza in acest fel azotati care sunt cancerigeni.

Numai ca la noi e cale lunga de la vorbe la fapte, dupa cum ne spune presedintele Organizatiei Nationale Interprofesionale “Prodcom” Legume-Fructe, Aurel Tanase. Serviciile de consultanta agricola sau cele fitosanitare nu exista in fiecare comuna, ci doar in anumite centre judetene, si daca exista nu sunt autorizate sa o faca.

Micii producatori ajung astfel sa foloseasca pesticidele in mod haotic. Pe de alta parte, normele Uniunii Europene prevad ca producatorii agricoli ar trebui sa-si duca marfa la control, sa fie verificata calitatea produselor, iar abia dupa aceea, daca totul e in regula, fructele si legumele sa fie scoase la vanzare. Asa se procedeaza in tarile cu adevarat civilizate din Europa.

“La noi, numai marile ferme fac un asemenea control, la recolte de peste 100 de tone. Sistemul acesta de control e greoi intr-o agricultura faramitata”, spune Tanase.

Vanzatorii de legume si fructe trebuie sa aiba la loc vizibil urmatoarele
inscriptii:

Aceste etichetari sunt valabile pentru marfa vanduta cu amanuntul, dar si pentru cea comercializata vrac.

Sursa: Romania Libera