Soiurile românești se diferențiază prin perioadă de coacere, aromă și aspect, iar fermierii pot selecta combinații care să le permită livrări eșalonate și acces la mai multe canale de vânzare
România dispune de nouă soiuri proprii de afin, create la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești-Mărăcineni, pornind de la material genetic nord-american ameliorat și selectat în condițiile locale. Potrivit informațiilor prezentate de Radio România Antena Satelor, aceste soiuri se diferențiază prin aromă, aspectul fructelor, perioada de coacere și modul în care poate fi organizată recoltarea, ceea ce le permite fermierilor să construiască strategii de producție adaptate pieței.
Cercetătorii de la Mărăcineni continuă să urmărească hibrizi noi și compară plantele după producție, gust, aromă, mărimea fructelor, perioada de coacere și caracteristicile biochimice. Oana Hera, cercetătoare în cadrul institutului, a explicat că soiurile românești sunt apreciate pentru conținutul de vitamina C și polifenoli, precum și pentru activitatea antioxidantă, deși nu există valori comparative pentru fiecare soi care să permită un clasament față de varietățile din import.
Selecția locală urmărește plante care răspund condițiilor climatice din România, însă adaptarea unui soi la nivel național nu garantează rezultate identice în fiecare plantație. Afinul are cerințe stricte privind aciditatea substratului, apa, drenajul și materia organică, iar comportamentul soiului trebuie verificat în raport cu parcela concretă. Înaintea plantării, fermierul trebuie să analizeze cel puțin reacția soiului la condițiile pedoclimatice locale, perioada de înflorire și riscul înghețurilor târzii, începutul și durata recoltării, precum și mărimea, fermitatea și aroma fructului.
Soiul Simultan se remarcă prin maturarea aproape concomitentă a fructelor și prin aroma acestora, coacerea concentrată putând reduce numărul de treceri prin plantație și poate scurta perioada de recoltare. Avantajul vine însă cu o cerință operațională importantă: ferma trebuie să dispună, într-un interval scurt, de suficienți muncitori, ambalaje, spații de răcire și capacitate de livrare. Fructele soiului Simultan nu ating, potrivit cercetătoarei, dimensiunile întâlnite la unele varietăți străine, însă acest aspect nu înseamnă automat o valoare comercială mai mică, întrucât în vânzarea directă pot conta mai mult gustul, aroma și proveniența.
Soiul Azur are fructe cu nuanțe spre roz și un strat intens de pruină, pelicula naturală care dă afinelor aspectul albăstrui, iar în cazul acestui soi fructele se coc treptat și trebuie culese în mai multe etape. Recoltarea eșalonată poate prelungi perioada în care ferma livrează fructe proaspete, însă presupune mai multe intrări în plantație și un necesar de forță de muncă distribuit pe o perioadă mai lungă. Fermierii pot compara aceste două soiuri după modul de coacere, organizarea recoltării și caracteristicile evidențiate, pentru a decide care variantă se potrivește mai bine cu resursele și piața lor.
Perioada de coacere diferă între soiurile create la Mărăcineni, iar soiul Augusta ajunge la maturitate în august, unele varietăți putând extinde sezonul până în septembrie. Pentru fermieri, combinarea soiurilor timpurii, mijlocii și târzii poate distribui recoltarea pe o perioadă mai lungă, ceea ce poate reduce vârful de muncă și poate permite livrări succesive, dar trebuie corelată cu perioadele în care cumpărătorii solicită marfă. Calendarul de maturare poate fi folosit fie pentru recoltare concentrată, cu loturi mari livrate rapid, fie pentru recoltare prelungită, cu vânzări regulate în piețe locale, magazine sau direct către consumatori.
O plantație de afin este o investiție pe termen lung, iar schimbarea ulterioară a soiului presupune defrișare, replantare și o nouă perioadă de așteptare până la intrarea pe rod. Potrivit unor estimări al specialistilor din domeniu, înființarea unui hectar poate necesita aproximativ 10.000 de euro, valoare orientativă care diferă în funcție de materialul săditor, irigare, pregătirea terenului și infrastructura plantației. Recuperarea investiției depinde de existența cumpărătorilor și de compatibilitatea fructelor cu cerințele canalului de vânzare, iar alegerea soiului trebuie făcută împreună cu piața, nu doar după productivitate sau dimensiunea fructului.
Institutul de la Mărăcineni menține câmpuri cu hibrizi și culturi comparative, iar cercetătorii urmăresc extinderea portofoliului, însă plantele aflate în testare nu trebuie prezentate drept soiuri disponibile pentru cultivare comercială înainte de finalizarea evaluării și a procedurilor oficiale. Pentru ferme, apariția unor varietăți noi ar putea însemna perioade suplimentare de recoltare, alte profiluri aromatice sau o adaptare mai bună la anumite condiții locale, dar până la publicarea rezultatelor și disponibilitatea materialului săditor, aceste posibilități rămân obiective de ameliorare, nu caracteristici confirmate pentru piață.
