Potrivit unui nou raport al Curtii de Conturi Europene, politica agricola comuna (PAC) nu a reusit sa inverseze declinul pe care il inregistreaza biodiversitatea de mai multe decenii, iar agricultura intensiva ramane o cauza principala a pierderii biodiversitatii. Curtea a identificat lacune in Strategia UE in domeniul biodiversitatii pentru 2020, precum si in coordonarea acesteia cu PAC. In plus, sistemul utilizat de Comisia Europeana pentru urmarirea cheltuielilor efectuate in cadrul PAC in favoarea biodiversitatii nu este fiabil, iar majoritatea finantarilor acordate in cadrul PAC au un impact pozitiv limitat asupra acesteia.
Unele scheme din cadrul PAC au un potential mai mare de a imbunatati biodiversitatea, dar Comisia si statele membre au favorizat optiunile cu impact redus.
Biodiversitatea pe terenurile agricole se refera la animalele salbatice (adica nu la animalele de ferma), cum ar fi mamifere mici, pasari si insecte, la vegetatia naturala de pe pajisti, terenuri arabile si culturi permanente, precum si la fauna subterana.
In Europa, numarul de specii de pe terenurile agricole si varietatea acestor specii au inregistrat un declin de-a lungul mai multor ani. Din 1990, populatiile de pasari de camp si de fluturi de camp – un bun indicator al schimbarilor – s-au redus cu peste 30 %. Agricultura intensiva a dus la o scadere a abundentei si a diversitatii vegetatiei naturale si, in consecinta, a faunei, si ramane o cauza principala a pierderii biodiversitatii.
In 2011, Comisia a adoptat o strategie de stopare a pierderii biodiversitatii pana in 2020. Ea s-a angajat sa creasca contributia agriculturii si a silviculturii la conservarea biodiversitatii, precum si sa obtina o „imbunatatire masurabila” a starii de conservare a speciilor si a habitatelor care sunt afectate de agricultura. Curtea a evaluat daca PAC a ajutat la o mai buna conservare a biodiversitatii pe terenurile agricole si modul in care UE si-a atins obiectivele. In acest scop, s-au efectuat vizite in Cipru, in Germania, in Irlanda, in Polonia si in Romania.
„Pana in prezent, PAC a fost insuficienta pentru a contracara declinul biodiversitatii pe terenurile agricole, o amenintare majora atat pentru agricultura, cat si pentru mediu”, a declarat domnul Viorel Stefan, membrul Curtii de Conturi Europene responsabil de raport. „Propunerea privind PAC post-2020 si Strategia in domeniul biodiversitatii pentru 2030 urmaresc sa amelioreze capacitatea de reactie a PAC la provocari precum pierderea biodiversitatii, schimbarile climatice sau reinnoirea generatiilor, continuand in acelasi timp sa sprijine fermierii europeni pentru crearea unui sector agricol durabil si competitiv.”
Curtea a constatat ca Strategia UE in domeniul biodiversitatii pentru 2020 nu stabilise obiective masurabile pentru agricultura, ceea ce a facut ca evaluarea progreselor inregistrate si a performantei actiunilor finantate de UE sa fie dificila. S-a constatat, de asemenea, o coordonare deficitara intre politicile si strategiile UE in domeniul biodiversitatii, ceea ce a condus, de exemplu, la incapacitatea de a stopa declinul diversitatii genetice – unul dintre nivelurile biodiversitatii.
Platile directe catre fermieri efectuate in cadrul PAC reprezinta aproximativ 70 % din totalul cheltuielilor agricole ale UE, insa modul in care Comisia urmareste cheltuielile efectuate in cadrul PAC in favoarea biodiversitatii nu este fiabil, intrucat supraestimeaza contributia unor masuri la biodiversitate. In plus, efectul acestor plati asupra biodiversitatii pe terenurile agricole este limitat sau necunoscut. Desi unele cerinte privind platile directe, in special „inverzirea” si „ecoconditionalitatea”, au potentialul de a imbunatati biodiversitatea, Comisia si statele membre au favorizat optiunile cu impact scazut, cum ar fi culturile secundare sau cele fixatoare de azot. Curtea a constatat, de asemenea, ca regimul de sanctiuni legate de ecoconditionalitate nu avea un impact clar asupra biodiversitatii pe terenurile agricole si ca potentialul inverzirii nu era suficient exploatat.
Programele de dezvoltare rurala, in special cele care sustin practicile agricole favorabile pentru mediu care depasesc obligatiile legale relevante, au un potential mai mare in materie de biodiversitate decat platile directe. Cu toate acestea, statele membre folosesc rareori masuri cu impact ridicat, precum scheme bazate pe rezultate, preferandu-le pe cele mai putin exigente si mai putin benefice pentru mediu („verde deschis”), care sunt mai populare in randul fermierilor.
Curtea recomanda Comisiei sa coordoneze mai bine strategia in domeniul biodiversitatii pentru 2030, sa sporeasca contributia adusa la biodiversitate prin plati directe si prin actiuni de dezvoltare rurala, sa urmareasca cu mai multa acuratete cheltuielile bugetare si sa dezvolte indicatori fiabili pentru a evalua impactul PAC.
Rolul UE in protejarea biodiversitatii este esential, deoarece Uniunea stabileste standarde de mediu si cofinanteaza majoritatea cheltuielilor agricole ale statelor membre. Pentru perioada 2014‑2020, Comisia a planificat sa cheltuiasca pentru biodiversitate 86 de miliarde de euro (aproximativ 8 % din bugetul pe termen lung al UE), din care 66 de miliarde de euro din fonduri aferente PAC. Atat UE, cat si statele membre au semnat Conventia ONU privind diversitatea biologica in anii 1990, iar in 2010 s-au angajat sa indeplineasca obiectivele de la Aichi pentru 2020. In ianuarie 2020, Forumul Economic Mondial a clasificat pierderea biodiversitatii ca fiind una dintre principalele cinci amenintari cu care se confrunta lumea, atat in privinta probabilitatii, cat si in privinta impactului. In mai 2020, Comisia a publicat Strategia UE in domeniul biodiversitatii pentru 2030.
Curtea de Conturi Europeana
