In Evul mediu, la curtile princiare, precum si in anturajul nobililor, incepe sa se practice vanatorile calari, accentul punandu-se din ce in ce mai mult pe intrecerile calari.
In aceste conditii apar cursele de viteza care iau tot mai mult in amploare. Se apreciaza ca primele intreceri de calarie si viteza s-au desfasurat in Anglia, in jurul anilor 1200, iar intre anii 1360-1400 ele se practicau si in Franta, Austria, Italia..
Dar primele lucrari cunoscute de calarie au fost scrise de Xenofon (430-355 I.e.n). Ele se intitulau “Despre echitatie”, “Comandantul de cavalerie” si contineau principalele reguli referitoare la intretinerea si dresarea calului, la comportamentul calaretului, aceste norme fiind valabile si astazi.
Dezvoltarea echitatie capata un caracter organizat incepand cu secolul al XVI-lea, iar ca sport ea se practica abia in secolul al XIX -lea.
