N-a nins toata iarna asa de linistit ca astazi… Probabil ca e ultima incercare a gonitei ierni de a mai acoperi cu albul ei mizeriile cotidiene. A fost iarna zgarcita cu fulgii pana acum pentru ca traim in veacul iubirii celuilalt cu moderatie, ca sa ne ramana rezerva de dragoste pentru propria persoana.
„Nimic in afara!”, aceasta e lozinca trista a zilei…
Imi spunea o florareasa zilele acestea ca se vand flori mai putine ca niciodata. „Suntem in criza”, incerca ea sa scuze insensibilitatea. Apoi mi-a vorbit de-o doamna ce-si cumpara zilnic flori spunandu-le prietenelor ca-s de la sotul atent. Si este atat de invidiata….
Aceasta e prima caracteristica a iubirii de azi. Iubim egoist, o iubire de tip Garfield, motan sfatos si parsiv ce-i spunea catelusului tont „Noi doi avem ceva in comun. Iubim aceeasi persoana. Pe mine!”.
Iubirea de azi are gust de hamburgeri. O iubire la repezeala, un fast-food al sentimentelor. Asa e viata. Asa mancam, asa traim, asa iubim… In momentele rare de tandrete suna eternul mobil. In urma acestei iubiri grabite se nasc copii cu care stam putin si care ajung sa ne fie straini la 18 ani, ca pret platit pentru dragostea de tip Western Union, singura institutie ce mai tine unita o familie.
O dragoste amestecata de tip Casanova. Dar cei ce vor sa-i copieze viata sa nu uite ca el era un barbat al tuturor femeilor, dar si o femeie a tuturor barbatilor. Marsurile veselelor lesbiene pun dragostea normala cu genunchii pe cojile de nuci ramase de la cozonacul dracilor facuti in cinstea lui Simone de Beauvoir.
De aceea sunt de acord cu Valentine cea casatorita cu domnul Dragobete. E nevoie de o zi pe an in care sa iubim si pe altii, dupa atata privire narcisista in gol. Singurul lucru cu care nu sunt de acord este semnul grafic al acestei zile unice in an. Inima rosie ar trebui inlocuita cu dovleacul gol, luminat si ranjitor de Haloween.
Va trebui sa invatam ce-i iubirea sau s-o reinventam. Probabil ca va trebui sa incepem cu pasi mici, iar primul este sa nu ne mai batem unul cu altul. Apoi sa invatam sa-i respectam pe oameni, sa-i admiram pentru frumusetea unica a fiecaruia desi sunt de acord cu Rochefocauld ca e greu a admira pe cineva si a-l iubi in acelasi timp.
Sa invatam sa daruim. Timpul, florile, zambetul…
Tuturor celor ce iubesc mai mult decat o zi pe an, va dedic o poezie despre cum am inteles eu ca se defineste iubirea. Aveam atunci 18 ani si nu mi-am schimbat parerea.
„Nu – iubirea nu e joc de loterie
Si nici un imprumut cu doi giranti
Tu esti, iubito, marea poezie
Iar eu un vanator de elefanti.
Nu – iubirea nu-i o lunga sarbatoare
Pe care-o treci fara dureri de dinti
In fiecare zi aud o intamplare
Cu fete ce-au fugit de la parinti.
Nu – iubirea nu-i manusa aruncata
In ochii fericirii de apoi
Cand un divort te costa o ciocolata
Se schimba garda-n sunet de cimpoi.
Nu – iubirea nu-i o haina demodata
Pe care-o vinzi duminica-n obor
Tradarea ta pe buza-mi sarutata
E-o statie la care ma cobor.
Nu – iubirea nu-i o palida ninsoare
Cazuta intr-un august monoton
Ci pasi pierduti prin sali de asteptare
C-o floare degerata sub palton.”
V l a d i m i r P u s t a n
