Absolut toti artistii sunt tentati de falsa biblie a esteticismului, astfel incat gloria sa le incununeze eforturile.
Dar chiar si cei cu intentiile cele mai nobile, care-si folosesc talentul pentru crearea unor lucruri frumoase, nu sunt scutiti de a folosi pentru mantuirea sufletelor lor metodele obisnuite si recomandate.
Sf. Toma de Aquino observa ca artistul, in calitate de artist, lucreaza pentru a atinge perfectiunea in opera de arta, dar artistul in calitate de fiinta umana trebuie sa lucreze pentru mantuirea sufletului sau cu frica si cutremur, ca orice om. A realiza o mare opera de arta este un act care nu poate perfectiona sufletul, nu poate asigura iertarea pacatelor, si nu poate servi drept motiv de canonizare.
Oare sfintenia exclude succesul artistic? Sau vice versa? Cu siguranta ca nu. Dar nici unul dintre obiective nu e usor de atins, iar a le atinge pe ambele este de doua ori mai greu. Sa avem in vedere ca pana si umilul artizan medieval sau constructorul de catedrale este putin reprezentat in canonul sfintilor.
Fericitul Fra Angelico, indiscutabil un mare dar si umil artist, a refuzat onoruri si bogatii si a pictat numai subiecte religioase. A cautat linistea in viata religioasa, considerand, asa cum spunea adeseori, ca “pentru a picta lucrarile lui Cristos trebuie sa traiesti asa cum a trait Cristos”. Aceasta e de fapt adevarata preotie artistica, dar putini artisti au avut talentul sau convingerea de a-i urma exemplul. In opera lui Fra Angelico iradiaza inocenta si dulcea pietate. Operele de arta sunt creaturi independente, ca si copiii: nici pacatele si nici virtutile parintilor lor nu trebuie sa cada asupra lor. Slava Domnului, harul poate restabili binele si frumusetea intr-o lume marcata de pacat. Indiscutabil, marea arta a fost inspirata de mari pacate, de la caderea lui Adam si Eva pana la pacatele personale ale artistului. Dumnezeu transforma toate lucrurile in bine, desi ar fi fost mai bine ca pacatul sa nu fi intrat niciodata in lume.
Cu siguranta, artistii raspund in fata lui Dumnezeu pentru felul in care-si folosesc darurile. Arta marcata in mod deliberat de coruptie are putine trasaturi care sa o faca recomandabila. “Arta care-L ofenseaza pe Dumnezeu, il jigneste si pe crestin si… se pierde indata … si striga dupa frumusete” (Maritain, Arta si Scolasticism, cap. 9). In final, trebuie sa judecam arta si nu pe artisti. Ne putem bucura de maretia artistica oriunde am gasi-o, indiferent cine a produs-o si, cu voia Domnului, am putea sa il intalnim pe artist in Imparatia Cerurilor. (lumea.catholica.ro – Arta de dragul binelui)
