Agroturismul a
fost legiferat prin Legea nr.145/1994, care a pus ordine intr-un sector
economic care pana la acel moment era guvernat dupa reguli stabilite la nivel
regional.

Inainte de revolutie, in anul 1972, Ministerul Turismului a emis Ordinul nr.297, care a stat la baza demararii
activitatii de turism rural in Romania. Au fost selectate atunci 118
localitati, reprezentative pentru specificul romanesc, care au fost introduse
cu titlu experimental in circuitul turistic. Peste doi ani insa, Decretul
225/1974 a interzis cazarea turistilor straini in locuintele particulare si
astfel elanul proaspatului agroturism romanesc s-a stins. Dintre cele 118
localitati, cateva au primit totusi permisiunea de a gazdui grupuri de turisti
straini, cu titlu de exceptie (Leresti, Rucar, Sibiel, Murighiol si Crisan)

Agroturismul in Romania
reprezinta o sansa mai ales pentru localnici care, tinand
cont de criza din sectorul agricol, sunt dispusi sa incerce o noua activitate
utilizand, pentru cresterea rentabilitatii, infrastructura de care deja dispun.
Dar la fel de adevarat este ca agroturismul poate reprezenta o buna ocazie de a face o afacere si pentru cei care, obositi de ritmurile stresante ale vietii la oras si
dornici de a face o schimbare, pot fi interesati de ideea de a se muta la tara,
impreuna cu propria familie, pentru a lucra pamantul si a oferi ospitalitate
turistilor. Exista mai multe motive care pot determina o hotarare in acest sens:

Piata este in plina
expansiune. Numarul turistilor care viziteaza fermele existente si
care, dupa o vacanta chiar scurta petrecuta intr-o gospodarie agroturistica,
doresc sa revina sau sa viziteze si alte ferme este in continua crestere;

Investitiile sunt relativ
reduse. Este vorba de investitii pentru organizarea casei deja
existente, investitii care sunt necesare pentru a putea amenaja spatii si
dotari adecvate primirii turistilor si care, in acelasi timp, pun in valoare
patrimoniul propriu

Nu sunt necesare cunostinte
speciale. Pentru a avea succes in aceasta afacere trebuie sa
dispuneti de o buna amplasare a gospodariei, sa aveti un puternic simt al
ospitalitatii si sa stiti sa gatiti;

Activitatea este sezoniera, iar in timpul iernii
se poate limita doar la weekend-uri. Exista si posibilitatea de a limita
aceasta activitate numai la sezonul de primavara-vara, practica deja folosita
de mai multi intreprinzatori din acest domeniu;

Se pot valorifica produsele
obtinute in gospodaria proprie. Legea prevede in mod expres posibilitatea
de a vinde produse din gospodarie, fapt care poate duce la castiguri insemnate;

Este o afacere de
familie. Activitatea se poate gestiona de catre
membri unei familii (cei doi soti si copiii), deci nu este necesar sa se
recruteze si sa se angajeze persoane straine;

Sinonim
cu o vacanta petrecuta cu bani putini in mijlocul naturii, agroturismul place
si devine din ce in ce mai popular in toata Europa. Intreprinzatorii-pionieri
din acest sector au demarat activitatea prin anii ‘60, in satele din zona
Muntilor Alpi. Apoi, au fost imitati
pretutindeni de altii si astfel s-a dezvoltat si perfectionat aceasta
activitate, al carei scop a ramas neschimbat pana in ziua de astazi: sa
ofere turistilor cazare si specialitati gastronomice din zonele rurale respective,
la niste tarife accesibile – totul intr-un cadru 100% natural, nealterat in
nici un fel de elementele recente ale progresului si civilizatiei.

Care
sunt motivele pentru care, in ultimii ani, tot mai multe persoane apeleaza la
agroturism? Pe baza chestionarii amatorilor acestui gen de turism,
s-a relevat faptul ca acestia doresc in primul rand sa-si satisfaca nevoia de liniste.
Ei vor sa se indeparteze de trafic, de zgomote si de stresul care
caracterizeaza viata urbana. Este vorba de a petrece impreuna cu familia (cel
mai adesea) o perioada linistita, in alt ritm decat cel obisnuit, si toate
acestea insotite de o alimentatie sanatoasa, cu mancaruri pregatite dupa retete
traditionale ale gastronomiei locale.

Apoi, este dorinta de a
cunoaste natura, de a veni in contact cu simplitatea absoluta, prin
intermediul unor drumetii sau practicand activitati sportive cum ar fi
echitatia, canotajul, cicloturismul, care ofera satisfactiile vietii in aer
liber. De asemenea, prin agroturism se pot aprofunda cunostintele despre propriul popor si poate fi satisfacuta si curiozitatea de a afla, de exemplu, cum se
potcoveste un cal, cum se ridica o capita de fan, cum se face branza sau cum se
obtine mustul. Acestea sunt activitati vechi de cand lumea, dar putin cunoscute
de cei care, prinsi cu viata la bloc, nu dispun nici macar de o mica gradina in
care sa poata planta flori sau diverse zarzavaturi. In sfarsit, tot din punctul
de vedere al turistilor, este vorba de a cheltui cat mai putin sau, in orice
caz, o suma mult mai mica decat cea necesara petrecerii unei vacante intr-un
hotel dintr-o statiune montana.

In
afara cazarii propriu-zise, un intreprinzator din acest domeniu poate oferi
clientilor sai si alte servicii. In cea mai mare parte a cazurilor, rolul
acestor servicii nu este sa creasca castigurile, ci sa fidelizeze clientii.
Iata cateva exemple obisnuite la care, daca aveti putina fantezie, puteti
adauga si altele, pe baza solicitarilor clientilor si a caracteristicilor
locului in care este amplasata gospodaria:

Inchirierea de biciclete, canoe si barci. Este un
serviciu care satisface nevoile unor clienti ce doresc sa aiba o experienta
deosebita, sa dea vacantei lor un plus de placere, divertisment, varietate si
un strop de aventura. Serviciul poate deveni operativ cu o investitie relativ
scazuta si fara nici o alta obligatie suplimentara;

Organizarea de excursii calare. Daca ferma nu
dispune de un manej propriu, se poate face un contract cu un centru hipic din
zona. Se poate aranja cu titularul manejului sa aiba trei-patru persoane care
sa insoteasca oaspetii pe post de ghizi;

Organizarea unei zone de sport si atletism. Se
poate folosi o pajiste situata in imediata vecinatate a gospodariei pe post de
teren de footbal sau de volei. De asemenea, se poate amenaja o zona
pentru practicarea tirului cu arcul sau se pot construi, chiar si artizanal,
vreo zece piste de minigolf, oferind totodata clientilor cele necesare pentru
acest sport;

Organizarea de degustari etno-gastronomice. Daca zona in
care se afla gospodaria ofera conditii, merita sa-i conduceti pe oaspeti in
crame, unde sa aiba posibilitatea de a degusta vinurile specifice sau chiar in
alte ferme agricole faimoase si recunoscute pentru diferite produse ce se pot
comercializa fie pe loc, fie in magazine specifice. Nu este neaparat necesar
ca, pentru a organiza acest serviciu, sa aveti un autocar. Deplasarea se poate
face cu masinile oaspetilor sau se poate merge pe jos ori cu bicicleta,
imbinand astfel latura sportiva cu cea gastronomica;

Vanzarea de produse din propria gospodarie. Clientii
prefera autenticitatea produselor naturale, mai ales dupa ce au vazut la fata
locului cum se obtin acestea. Adesea, la sfarsitul vacantei ei isi manifesta
chiar si dorinta de a cumpara unele produse pentru acasa. Este vorba despre
branzeturi, carnati, vin si alte bauturi alcoolice obtinute artizanal, ulei de
masline, paste proaspete, dulciuri, biscuiti si miere. De obicei,
intreprinzatorul agroturistic vinde produsele la pretul pietei, cu avantajul
vanzarii imediate, cu un castig net superior fata de cel obtinut prin vanzarea
produselor la angrosistii locali. In concluzie, activitatea este rentabila si
de aceea mai multe ferme agroturistice, care nu dispun de spatiile necesare
pentru a oferi servicii de cazare si masa, se limiteaza numai la vanzarea de
produse din propria gospodarie. Este posibil ca aceste ferme sa fie mentionate
intr-un catalog, pentru comenzi prin corespondenta. Pentru a putea realiza
acest lucru trebuie sa existe o capacitate de organizare bine pusa la punct si
eficienta care sa editeze catalogul respectiv la o tipografie de incredere,
sa-l promoveze, sa obtina o lista de adrese si sa rezolve totodata problema
expedierii lui si a incasarii contravalorii abonamentului prin posta sau
curier.

Activitati care evita pericolul plictiselii turistilor. In
fiecare gospodarie exista o serie de activitati care asigura familiei
veniturile sau alimentele necesare traiului. Unele activitati tin de cultivarea
pamantului, altele de cresterea animalelor, altele inseamna servicii prestate
catre consateni. Putem vorbi astfel de prelucrarea lemnului, a pieilor sau a
lanei, de obtinerea branzeturilor, a tuicii sau a vinului, precum si de
cultivarea pomilor fructiferi, a vitei de vie, legumelor, florilor, ciupercilor
etc. Cresterea pasarilor este o activitate raspandita, iar speciile crescute
sunt foarte diverse: gaini, rate, gaste, prepelite, bibilici, pauni, porumbei,
chiar si struti.