Intr-un raport publicat ieri, Curtea de Conturi Europeana isi exprima ingrijorarea cu privire la efectul actiunilor prevazute de UE pentru viticultori. Politica vitivinicola a UE nu reuseste sa raspunda obiectivelor de mediu si, in plus, masurile aferente nu reusesc nici ele sa vizeze in mod direct competitivitatea sectorului. Sectorul vitivinicol din UE este foarte reglementat si bine subventionat. Viticultorii primesc anual aproximativ 500 de milioane de euro din fonduri UE pentru a-si restructura plantatiile viticole si pentru a deveni mai competitivi.

De asemenea, din 2016, viticultorii pot solicita autorizatii pentru a planta noi vii. Scopul este de a permite o crestere controlata a potentialului productiv (pana la o crestere anuala de cel mult 1 %), evitandu-se in acelasi timp productia excedentara.

„Promovarea competitivitatii sectorului vitivinicol este esentiala si deosebit de relevanta pentru UE, dar ar trebui sa mearga mana in mana cu imbunatatirea sustenabilitatii de mediu”, a declarat doamna Joëlle Elvinger, membra Curtii care a condus auditul. „Putem spune, ca minimum, ca actiunile UE inca nu au dat rezultate pentru niciunul dintre aceste doua obiective.”

UE este cel mai mare producator, consumator si exportator de vinuri din lume. In 2020, in UE existau 2,2 milioane de exploatatii vitivinicole, iar plantatiile viticole acopereau aproximativ 2 % din suprafata agricola utilizata din Uniune. Aproximativ 80 % din vinul produs in UE provine din Italia, Franta si Spania.

Viticultorii si producatorii de vinuri sunt eligibili pentru sprijin financiar din PAC. Poate fi vorba de sprijin specific in cadrul organizarii comune a pietei vitivinicole (in principal prin programe nationale de sprijin), dar si de plati directe si de sprijin pentru masuri rurale si/sau pentru masuri de promovare orizontale.

In UE, vinul poate fi rosu, alb si rosé, dar modul in care este cultivata vita-de-vie arareori este „verde”. Auditorii deplang faptul ca, in pofida volumului mare de finantare implicat, politica vitivinicola a UE nu a facut multe pentru mediu. In special, masura de restructurare acorda putina atentie obiectivelor verzi. In practica, banii UE nu au fost directionati catre proiecte care vizeaza reducerea impactului viticulturii asupra climei si/sau a mediului. Dimpotriva, fondurile acordate ar putea avea chiar efectul opus, de exemplu determinand trecerea la soiuri care au nevoie de mai multa apa. La fel, cresterea anuala cu 1 % a suprafetei acoperite de vita-de-vie, care a fost prelungita cu inca 15 ani (pana in 2045), nu a fost niciodata evaluata din perspectiva mediului.

Viitorul nu se arata cu mult mai promitator: in noua politica agricola comuna (PAC), nivelul de ambitie in materie de mediu ramane scazut pentru sectorul vitivinicol. In trecut, auditorii Curtii au recomandat ca platile catre fermieri – inclusiv cele efectuate catre viticultori – sa fie conditionate in mod explicit de cerinte de mediu. In noua PAC, insa, astfel de conditii pentru finantarea restructurarii au fost sistate. De asemenea, proportia minima din fondurile alocate sectorului vitivinicol pe care tarile din UE trebuie sa o consacre actiunilor legate de schimbarile climatice, de mediu si de sustenabilitate este de doar 5 %. In opinia auditorilor, aceasta cifra de 5 % este cam scazuta, avand in vedere ca, in contextul inverzirii PAC, 40 % din totalul cheltuielilor agricole ar trebui sa vizeze obiective legate de clima.

Politica UE nu s-a dovedit a fi un succes nici pentru cresterea competitivitatii viticultorilor. In cele cinci tari auditate, proiectele sunt finantate indiferent de continutul sau de nivelul lor de ambitie si fara a se tine seama de criteriile privind stimularea competitivitatii. Se acorda finantare si pentru schimbarile nestructurale sau pentru reinnoirea normala a plantatiilor viticole, chiar daca astfel de actiuni nu sunt eligibile. De asemenea, beneficiarii nu au obligatia de a raporta cu privire la modul in care restructurarea le-a imbunatatit competitivitatea. In plus, nici Comisia Europeana, nici statele membre nu evalueaza modul in care proiectele sprijinite contribuie efectiv la cresterea competitivitatii viticultorilor.

Acelasi lucru se poate spune si despre sistemul de autorizatii pentru plantari. In primul rand, procentul maxim pentru cresterea anuala – de 1 % – a fost propus si adoptat fara sa se furnizeze vreo justificare sau fara sa se analizeze daca acesta este adecvat si pertinent. In al doilea rand, atunci cand se acorda astfel de autorizatii, sunt utilizate putine criterii de eligibilitate si de prioritate legate de competitivitate.

Raportul special nr. 23/2023, intitulat „Restructurarea si plantarea podgoriilor in UE – Impact neclar asupra competitivitatii si un nivel limitat de ambitie in ceea ce priveste mediul”, este disponibil pe site-ul Curtii.

Curtea de Conturi Europeana