Acest soi i-si are radacinile in Grecia antica. In Romania se cultiva inainte de invazia filoxerei si tocmai de aceia este considerat soi autohton. Strugurii sunt mijlocii, conici, sau cilindro – conici, uneori biaripati, desi in boabe.
Bobul mijlociu, sferic, cu pielita de culoare galben verzui, cu pete ruginii pe partea insorita; pulpa consistenta, cu gust dulce si aroma de muscat.
Este soi cu perioada mijlocie de vegetatie (165-175 zile) si cerinte ridicate heliotermice, are vigoare mijlocie de crestere si fertilitate buna, 55-65% lastari fertili.
Maturarea se realizeaza la 2-3 saptamani dupa soiul Chasselas dore.
Este un soi pretentios, sensibil la ger (-18°C -20°C), la seceta sau excesul de umiditate, puternic atacat de boli, moliile strugurilor si de viespi.
Prefera zone cu toamne lungi si insorite, lipsite de precipitatii, care sa permita acumularea lenta a zaharurilor si aromelor in must.
In vederea supramaturarii strugurilor se recomanda desfrunzitul partial al strgurilor la intrarea strugurilor in parga.
La maturarea deplina acumuleaza 200-210 g/l zaharuri, iar prin supramaturare atinge 250-270 g/l si poate depasi usor aceste valori, fara ca aciditatea totala a mustului sa coboare sub 4,5-5 g/l H2SO4.
Productiile de struguri sunt mici 5-8 t/ha, dar pot atinge 10-14 t/ha.
In articolul “Tamaioasa Romaneasca” am prezentat principalele podgorii unde se cultiva acest soi.
