Intrucat mare majoritate a crescatorilor cumpara material biologic la nivelul parinte sau hibrid, se prezinta unele generalitati privind programul de selectie la palmipede:

 

 

 

Selectia Gastelor

Selectia individuala. Scopul selectiei individuale la gaste este imbunatatirea continua a principalilor indici productivi: productia de oua, viteza de crestere, indici de incubatie, capacitatea de productie a ficatului gras. Se considera ca numarul minim de familii cu care se lucreaza intr-o rasa sau linie este de 60 (240 femele). De asemenea, cu toate ca in exploatare gasca este mentinuta timp de 4 ani in selectie, datorita corelatiei genetice intre performantele de productie ale primului an si productia obtinuta in urmatorii ani, este elocventa interpretarea performantelor obtinute in primul an si refacerea noilor familii. In acest fel se micsoreaza intervalul intre generatii, realizandu-se o intensitate corespunzatoare a selectiei. Caracteristic pentru programul de selectie la gasca este ca lucrarile au succesiune calendaristica determinata de sezonaliatarea productiei de oua.

Selectia familiala. Este selectia individuala aplicata in cadrul loturilor de descendenti ai unei familii: surori, semifrati, semisurori. O metoda aplicata cu bune rezultate la gaste este urmatoarea: se aleg, din fiecare familie, indivizi care depasesc media caracterelor si insusirilor acesteia. Daca toti indivizi din sanul familiei au beneficiat de conditii de mediu uniforme si optime, acest procedeu este foarte eficace, pentru ca se iau in considerare numai diferentele din cadrul familiei determinate genetic.

Selectia masala. Aceasta metoda consta in aprecierea pasarilor numai dupa caracterele de exterior, care se pot observa direct si care sunt corelate cu productivitatea si starea de sanatate. In esenta selectia masala se deosebeste de selectia individuala prin aceea ca amelioratorul, in loc sa lucreze cu fiecare pasare in parte, lucreaza cu un grup de pasari. Aceasta prezinta o serie de avantaje cum ar fi: simplificarea evidentelor zootehnice, desfiintarea controlului individual al productiei, etc. Selectia masala poate fi aplicata numai in crescatoriile in care pasarile au ajuns la un inalt grad de productivitate. Alegerea pasarilor dupa caracterele exterioare se face incepand cu bobocii de o zi, cand se elimina cei neviabili si cu defecte vizibile. O a doua apreciere se face la gastele tinere, aflate la inceputul ouatului cand se stabillesc definitiv indivizii ce se opresc pentru productie si reproductie. Practicarea acestei metode se face prin alegerea din totalul pasarilor a celor mai bune pasari, luand in considerare si particularitatile corpului, abdomenului, cloacei si pielii. Selectia masala se poate aplica cu bune rezultate si in cazul bobocilor de carne si la cei destinati producerii ficatului gras, situatii in care este necesar a se face cantariri individuale, criterii obiective in stabilirea precocitatii tineretului. Principalele caractere de exterior ce se iau in considerare sunt: masa corporala, (in raport cu greutatea medie a lotului), largimea corpului, lungimea sternului si dezvoltarea musculaturii etc.

 

Selectia ratelor

Aceasta metoda de selectie se practica si la rate. Atat pentru productia de oua, cat si pentru productia de carne unde este foarte importanta selectia individuala. Selectia individuala se realizeaza in fermele de selectie. Scopul este imbunatatirea raportului carne-piept/carcasa eviscerata (fara cap, gat, tars si labe), concomitent cu mentinerea performantelor atinse in directia productiei de oua si a indicilor de incubatie considerate satisfacatoare si stabilizate. Important este ca la liniile pure full pedigree sa se cunoasca originea fiecarei pasari. Pentru determinarea testului piept (raportul carne-piept/carcasa eviscerata) se retin de la fiecare femela cate 4 masculi eclozionati, care se cresc randomizat in hala cu mediu controlat pana la varsta de 7 saptamani, cand se sacrifica si se determina testul. Varsta la care se recolteaza ouale pentru eceste ecloziuni este de 34-36 saptamani. In vederea reproducerii liniilor, de la 36 saptamani (varsta performantelor maxime) se recolteaza ouale prin trapnestaj, in vederea ecloziunilor ”pedigree”. Astfel, o noua generatie se poate reproduce la 43-45 saptamani, asigurandu-se un proces rapid, daca intervalul scurt intre generatii se conjuga cu o intensitate inalta a selectiei. Descendentii rezultati din ecloziunile pedigree in vederea reproducerii liniilor sunt crescuti in halele pentru tineret.

 

Medic veterinar
Dr. Galatanu Diana Monica