Excesul de azot si urmele de metale cum ar fi arsenic, cadmiu, plumb si mercur pot afecta metabolismul plantelor si pot reduce productivitatea culturilor, punand in cele din urma o presiune asupra terenurilor arabile. Atunci cand intra in lantul alimentar, acesti poluanti reprezinta, de asemenea, riscuri pentru securitatea alimentara, resursele de apa, mijloacele de subzistenta din mediul rural si sanatatea umana.
Poluarea solului, datorata in principal activitatilor umane in urma carora rezulta un exces de substante chimice in solurile folosite pentru cultivarea hranei, este subiectul care a luat amploare in cadrul celei de-a 5-a Adunari Plenare a Parteneriatului Global pentru Sol (PGS), care a avut loc saptamana aceasta la sediul central FAO.
“Poluarea solului este o problema emergenta, dar pentru ca vine in atatea forme, singura modalitate prin care putem reduce lipsurile de cunostinte si promova gestionarea durabila a solului este intensificarea colaborarii globale si acumularea de dovezi stiintifice fiabile”, a declarat Ronald Vargas, expert in soluri al FAO si secretar al PGS.
“Combaterea poluarii solului si continuarea gestionarii durabile a solului este esentiala pentru abordarea schimbarilor climatice”, a declarat Rattan Lal, presedintele Uniunii Internationale a Stiintelor Solului, in cuvantarea sa adresata Adunarii Plenare. Rezolvarea problemelor cauzate de om prin practici durabile va insemna ca “mai multe schimbari se vor produce de acum pana in 2050 decat in cele 12 milenii de la inceputul agriculturii”, a adaugat el.
“Adunarea Plenara a PGS este o platforma unica, neutra cu participarea factorilor decizionali unde se discuta problemele globale ale solului, pentru a invata din bunele practici si pentru a delibera asupra actiunilor de asigurare a solurilor sanatoase pentru furnizarea eficienta a serviciilor ecosistemice si a hranei pentru toti” a spus Maria Helena Semedo, director adjunct al FAO pentru Clima si Resurse Naturale. “Actiunea la nivelul tarii este noua frontiera”.
Adunarea Plenara a aprobat trei noi initiative menite sa faciliteze schimbul de informatii: Sistemul global de informatii cu privire la sol; Reteaua globala a laboratoarelor de sol, infiintata pentru a coordona si standardiza masuratorile intre tari; si Reteaua Internationala a Solurilor Negre, lansata pentru a spori cunostintele despre cele mai fertile soluri agricole din lume, cunoscute si pentru continutul ridicat de carbon al acestora.
Poluarea solului sub supraveghere speciala
Aproape o treime din solurile lumii sunt degradate, datorita practicilor nesustenabile de gestionare a solului. Zeci de miliarde de tone de sol s-au pierdut in agricultura in fiecare an, iar una dintre cauze este poluarea solului, care, in unele tari, afecteaza o cincime din toate culturile.
Termenul de poluare a solului se refera la prezenta in sol a substantelor chimice care fie nu ar treui sa existe in sol, fie exista in concentratii mai mari decat cele normale. O astfel de contaminare poate fi produsa prin activitati miniere si industriale sau prin gestionarea defectuoasa a canalelor si a deseurilor.
In unele cazuri, poluantii sunt raspanditi de vant si ploaie pe suprafete mari. Importurile agricole, cum ar fi ingrasamintele, erbicidele si pesticidele – si chiar si antibioticele continute in gunoiul de grajd – sunt, de asemenea, potentiali poluanti si prezinta provocari speciale datorita formulelor chimice in schimbare rapida.
Poluarea solului este un risc greu de detectat, deoarece este mai greu de observat decat alte procese de degradare a solului, cum ar fi eroziunea. Pericolele prezentate depind de felul in care proprietatile solului afecteaza comportamentul chimicalelor si viteza cu care intra in ecosisteme.
Diversitatea contaminantilor si a tipurilor de sol, precum si modul in care interactioneaza, fac ca sondajele de testare a solurilor sa fie dificile si costisitoare. Membrii PGS au sustinut organizarea unui simpozion global privind contaminarea si poluarea solului, care va avea loc in aprilie 2018, si sprijina retelele globale de date pentru schimbul de informatii si armonizarea standardelor, ca modalitate de facilitare a misiunii de protejare a solurilor.
Solurile negre
Desi se mentioneaza frecvent in clasificarile nationale ale solului, “solurile negre” sunt departe de a fi uniforme. Noua Retea Internationala a Solurilor Negre le defineste ca avand cel putin 25 centimetri de humus si cu un continut de carbon organic in sol de peste 2 procente; Prin aceasta definitie se acopera circa 916 milioane de hectare, sau 7% din suprafata de teren fara gheata din lume.
Aproximativ un sfert din solurile negre sunt de tip clasic “Cernoziom”, cu un strat de humus mai mare de 1 metru; Acestea se gasesc in fostele prerii ale Americii de Nord si in regiunile de stepa, producatoare traditionale de paine, in Europa de Est si Asia Centrala inclusiv in Republica Moldova si Romania.
Reteaua Internationala a Solurilor Negre va promova conservarea si productivitatea pe termen lung a solurilor negre prin elaborarea rapoartelor analitice si va servi drept platforma pentru schimbul de cunostinte si cooperare tehnica.
F.A.O.
Organizatia Natiunilor Unite pentru Alimentatie si Agricultura
