Scroafele de reproductie sunt intretinute in boxe comune sau individuale, in functie de numarul, starea fiziologica, fazele fluxului tehnologic, preferintele si posibilitatea crescatorului. Atat scrofitele cat si scroafele de reproductie pot fi crescute in boxe comune cu exceptia perioadelor de fatare si lactatie cand se recomanda intretinerea in boxe individuale.
De asemenea, se mai recomanda pentru sistemul intensiv, intretinerea individuala in perioada dupa monta pana la nidarea embrionilor (14 zile), pentru evitarea mortalitatii embrionare datorita stresului sau cauzelor mecanice. Scrofitele si scroafele in asteptare pot fi intretinute in grup, in boxe comune, asigurandu-se o suprafata de 1,3-1,5m² pe cap de animal. Marimea lotului este in functie de tipul si suprafata totala a boxe, variind intre 8-25 scroafe. Tot in aceste boxe are loc si actiunea de depistare a caldurilor, prin introducerea vierului incercator, in grupul respectiv si indentificarea scroafelor in calduri. Acestea sunt scroafe din grup si mentinute individual pe perioada caldurilor, perioada in care are loc si monta. Din scroafe montate la date cat mai apropiate se formeaza grupa de scroafe gestante care vor fata aproximativ in aceeiasi perioada. Aceasta grupare in functie de data montei si a fatarii faciliteaza o serie de operatiuni tehnice cum ar fi: evidentele zootehnice, diagnosticul de gestatie, furajarea diferentiata in functie de stadiul gestatiei, observarea revenirii in calduri sau eventualele avorturi, pregatirea pentru fatare.
Cu 3-4 zile inainte de fatare, scoafele trebuie izolate dupa o prealabila spalare si dezinfectie, in boxe individuale de fatare. Exista mai multe tipuri de astfel de boxe insa ca o caracteristica generala aceste boxe asigura o restrictionare a miscarilor scroafei, permitand astfel manoperele privind asistenta la fatare si prevenind accidentele prin strivirea purceilor. Datorita faptului ca in aceste boxe, scroafa si purceii raman pe toata perioada lactatiei, trebuie prevazute cu hranitori pentru scroafa si separat pentru purcei, sistem de adapare separat pentru scroafa si purcei iar spatiul destinat purceilor sa poata fi incalzit prin diferite sisteme (placi incalzitoare, becuri cu infrarosii) si sistem de evacuare a dejectiilor. Cel mai utilizat model de boxa de fatare, in complexele industriale, a fost boxa de tip baterie. Dupa intarcare scroafele treceau in grupele de asteptare iar purceii, dupa sexare si lotizare, in boxele comune din cresa.
Referitor la factorii de microclimat, trebuie accentuat inca odata ca acestia pot influenta sever activitate de reproductie si de aceea se va urmari mentinerea lor in limitele normale in ceea ce priveste temperatura, umiditatea si gazele nocive, utilizand sisteme de ventilatie si incalzire-racire adecvate. Cele mai mari probleme apar in sectorul de maternitate prin antagonismul temperaturilor optime pentru scroafa si purcei, in special in primele zile dupa fatare. Aceasta se rezolva de obicei prin mentinerea temperaturii compartimentului pentru scroafe la nivelul a 18-20°C si asigurarea unor surse suplimentare de incalzire la nivelul spatiului destinat purceilor. Exploatarea scroafelor se face pentru productia lor, care consta in purcei si lapte. Scrofitele de reproductie, dupa iesirea din testare (180 de zile) sunt intretinute, de regula, in boxe comune in asteptarea montei, care conform indicilor de reproductie trebuie sa aiba loc, la rasele perfectionate, in jurul varstei de 220-240 zile. In perioada de asteptare, scrofitele trebuie hranite stimulativ si controlate zilnic pentru aparitia caldurilor. La scrofitele la care primul estrus apare mai devreme de 220 de zile, decizia de efectuare a montei trebuie corelata cu dezvoltarea corporala, tinand cont de faptul ca organismul matern va fi supus unor solicitari enorme in perioada de gestatie si lactatie. Datorita acestor solicitari, scrofitele cu o dezvoltare subnormala isi vor epuiza rezervele organismului in timpul gestatiei si lactatiei prin utilizarea energiei si substantelor proprii pentru cresterea si dezvoltarea fetusilor si producerea laptelui, cu consecinte negative asupra evolutiei ulterioare. Contrar unor conceptii gresite, rezultatele de fecunditate obtinute la scrofite sunt mai bune decat la scroafe, in conditiile in care se lucreaza corect, deoarece spre deosebire de scroafele multipare scrofitele au un tract genital intact care nu a mai fost supus gestatiilor si fatarilor anterioare si implicit afectiunilor puerperale. Nici in ce priveste prolificitatea nu sunt diferente exagerate.
In ce priveste exploatarea scroafelor, indiferent ca sunt primipare sau multipare, grija crescatorului trebuie indreptata catre asigurarea conditiilor optime de cazare si furajare diferentiata in functie de stadiul fiziologic, tinand cont ca organismul matern este supus unor solicitari deosebite, iar pe de alta parte, toate afectiunile mamei sunt resimtite de catre fetusi si se traduc in produsi neviabili, subdezvoltati, morti sau chiar intreruperea gestatiei si avorturi.
Medic veterinar
Dr. Galatanu Diana Monica
