Este o boala extren de contagioasa afectand toate speciile de mamifere copitate (rumegatoarele paricopitate, suine, sobolani, arici) cu raspandire in intreaga lume. Este produsa de un virus din grupa Picorna avand mai multe subtipuri imunologice ceea ce face duficila clasificarea lor si imunizarea prin vaccinuri specifice.
Cabalinele sau omul pot fi purtatori sanatosi de virus.
Perioada de incubatie variaza de la 2 zile pana la o saptamana putand fi chiar mai lunga in functie de tulpina virala. Semnele clinice sunt in principal formarea unor vezicule (afte) pe mucoasa bucala (limba, buze, faringe, palat) precum si pe piele la coroana si intre copite. Aftele pot fi prezentate si pe rat si in nari sau chiar pe sfarcuri la scroafele lactante. Localizarea aftelor la scrot, vulva sau perineu este rara. La scurt timp dupa aparitie, veziculele de regula se rup lasand o suprafata erodata cu fragmente partial detasate de epiteliu necrozat. In absenta unei infectii bacteriene secundare, leziunile tind sa se vindece rapid printr-o inlocuire gradata a epiteliului. Aparitia acestor leziuni este insotita de alte semne clinice cum ar fi febra, inapetenta, salivatia excesiva. Cand aftele sunt localizate la nivelul copitelor, apar modificari locomotorii in concordanta cu severitatea leziunilor.
Deoarece consumul furajelor este scazut, datorita inapetentei si masticatiei dureroase, animalul slabeste, iar la scroafele lactatante are loc o reducere sau chiar incetarea secretiei lactate. Rata mortalitatii este mare la tineret, la celelalte categorii situandu-se in jur de 5%.
Diagnosticul se pune pe baza simptomatologiei clinice, prin prezenta aftelor caracteristice in zonele specifice si se confirma prin examene virusologice, hepatopatologice si serologice. Boala este declarabila si carantinabila in regim de urgenta.
Medic veterinar
Dr. Galatanu Diana Monica
