Babesioza este o sporozooza cu evolutie acuta si cronica, urmata de o faza latenta de lunga durata, produsa de specii de Babesia, transmisibile prin mai multe specii de capuse. Forma acuta se manifesta printr-o tetrada clinica ce consta in febra, anemie, icter si hemoglobinurie. Boala este semnalata de la inceputul secolului trecut, insa precizarea etiologiei s-a facut de Knuth si de Toit in anul 1921.
In prezent este raspandita in tarile sud-europene: Italia, Serbia, Bulagaria, Grecia, in tarile din nordul Africii, in Ucraina, etc. In tara noastra, babesioza porcilor nu este semnalata, dar existand capuse transmitatoare, ea poate apare. Practic boala este produsa de Babesia-trautmanni, un sporozoar cu forme variate: anulara, piriforma, fuziforma. De regula paraziteaza 1-3, rareori mai multe, intr-o hematie.
Ele se realizeaza prin alternanta gazdelor si a stadiilor evolutive ale parazitilor, organismul mamiferelor respectiv al porcilor reprezinta ‘gazda intermediara’ unde babesiile se dezvolta asexuat, iar in interiorul ixodidelor continua dezvoltarea lor. Capusele infestate in timpul hranirii pe animale introduc sporozoizii care, datorita mobilitatii, trec din plasma pe suprafata hematiilor, de unde ajung si se dezvolta in interiorul acestora. Practic sursele de contaminare sunt constituite de porci cu forme latente cu paraziteme si de capusele transmitatoare a caror capacitate infestanta se mentine cativa ani. In anumite regiuni, mistretii pot constitui un rezervor de babesii. Boala porcilor apare in anotimpurile calduroase conditionata de biologia capuselor. Perioada de aparitie este diferita, de la o regiune la alta, in raport de clima, astfel incat primele imbolnaviri apar la sfarsitul lunii aprilie, numarul cazurilor crescand pana in luna iulie. Animalele tinere sunt mai rezistente la infestatie. Receptivitatea este crescuta la porcii adulti, indeosebi la cei noi introdusi in pasuni cu focare de boala, proveniti din zone indemne. Cazurile sunt frecvente la animalele intretinute la pasune.
Porcii autohtoni si rasele locale sunt mai rezistente decat cei din rasele ameliorate. Sunt receptivi mistretii formand frevent surse de paraziti care contamineaza capusele. Carcaterul evolutiv al bolii este enzootic. In general, in focare enzootice, porcii trecuti prin boala sau infectati si fara manifestari clinice raman in stare de premunitie, cu rezistenta la recontaminare. Reintepaturile periodice in timpul pasunatului consolideaza starea de rezistenta, care este caracteristica animalelor din focare enzootice vechi.
Ca si simptomatologie, dupa o perioada de incubatie de 10-15 zile apare febra (40-41,5°C), icter anemie si hemoglobinurie. Uneori unul sau mai multe semne lipsesc. Porcii bolnavi prezinta anorexie sau inapatenta, mersul este dificil. Obisnuit hemoglobinuria (Hemoglobina excedentara este excretata prin urina) apare la 2-4 zile de boala, mucoasele aparente sunt palide sau icterice, scroafele gestante avorteaza. Formele subacuta si cronica evolueaza insidios si se manifesta prin anemie, subfebrilitate, edeme subcutanate, care dureaza mai multe saptamani. Forma acuta dureaza 7-9 zile, dupa care urmeaza moartea in 50% din cazuri.
Diagnosticul se pune pe baza datelor epizoologice si a simptomatologiei si modificarilor morfopatologice. Clinic, in focare, se precizeaza cu usurinta pe baza tetradei: febra, icter, anemie si hemoglobinurie. Examenul hematologic permite cu certitudine stabilirea etiologiei, punandu-se in evidenta babesiile. Este valabil mai ales in forma acuta, cu acces parazitar. Diagnosticul se face fata de leptospiroza si epiritozoonoza, pe baza examenelor de laborator.
Conduita terepeutica urmareste terapia specifica cu substante babesticide, la care se adauga medicatie simptomatologica.
Profilaxia urmareste controlul riguros al miscarii efectivelor de porcine aplicandu-se carantinizarea si dezacarizarea in situatii de risc; combaterea capuselor din adaposturi si de pe corpul porcinelor; retragerea porcilor din pasunele contaminate. Se supravegheaza in mod deosebit miscarea suinelor in timpul sezonului cald si evitarea introducerii lor in pasuni recunoscute cu focare de babesioza. Este semnalata deja gravitatea evolutiei babesiozei la om, cu tulburari generale: febra, icter, anemie. Etiologic, omul se contamineaza prin intepaturi de ixodide (capusi) care contin sporozoitii de la specii de Babesia parazite la bovine, rozatoare, etc.
Medic veterinar
Dr. Galatanu Diana Monica
