Marul necesita taieri de fructificare in fiecare an deoarece taierile efectuate o data la 2-3 ani nu asigura productii marii si sustinute.
Taierile se aplica diferentiat, in functie de varsta pomilor, soi, incarcatura cu muguri de rod. In conditii favorabile de agrotehnica, pomii care se afla la inceputul perioadei de rod prezinta cresteri vegetative viguroase, iar ramurile de semischelet sunt tinere in formare. La soiurile cu crestere viguraosa si cu intrare tarzie pe rod (Red Delicious) pentru a grabi inceperea fructificarii, taierile vor fi cat mai sumare, limitandu-se la rarirea ramurilor de prisos; se va evita scurtarea ramurilor care intensifica cresterea vegetativa. Dimpotriva, la soiurile foarte precoce, cu vigoare slaba sau mijlocie (Golden delicious) arcuirea ramurilor anuale nu este necesara. La aceste soiuri pomii au tendinta sa se supraincarce cu fructe inca de la a doua sau a treia fructificare. Pentru a preveni aparitia supraincarcarii, este necesar sa se suprime inflorescentele ce apar pe prelungirile anuale ale sarpantelor. Mai mult pentru a stimula cresterile vegetative, se recurge la raritul ramurilor si chiar la scurtarea lor.
La pomii care se afla in perioada de plina productie, cresterile vegetative slabesc considerabil, tinzand sa se uniformizeze, iar diferentierea mugurilor este deseori exagerata. Ramurile de semischelet se alugesc si se epuizeaza. Pentru a putea fructifica anual si in mod sustinut, pomii in plina productie trebuie sa formeze lastari lungi de cel putin 30-40 cm, astfel ca la fiecare fruct sa revina in medie 30-50 de frunze; mugurii mixti sa reprezinte pana la 30-35 % din totalul mugurilor formati pe pom, ramurile de semischelet sa fie tinere (2-4 ani), cu potential biologic ridicat, iar intre ramurile florifere (tepuse, mieluse, mladite) si neflorifere (pinteni si smicele) sa existe in raport de 1:2-3.
Principala veriga in taierile de fructificare o reprezinta ramurile de semischelet. Ele trebuie sa fie scurte si tinere, Cand nu depaseste varsta de 4 ani, se scurteaza deasupra a 1-3 ramuri situate spre baza lor. Portiunile descendente ale ramurilor de semischelet, care de regula se atrofiaza natural, vor fi suprimate. Pomii cu ramurile de semischelet intinerite dau fructe mari si de buna calitate formand totodata si lastari mai vigurosi.
In primul rand se apreciaza “din ochi” lungimea cresterilor anuale ale pomilor, numarul mugurilor diferentiati (mixti), gradul de alungire si varsta semischeletului, desimea ramurilor in coroana, prezenta sau absenta alternantei de rodire.
Cand cresterile anuale sunt slabe (sub 25-30 cm) iar pomii nu prea au multi muguri micsti, se efectueaza o rarire si o scurtare mai energica a elementelor de schelet si semischelet, concomitent cu diminuarea incarcaturii cu muguri micsti. Dimpotriva, cand cresterile anuale indica un exces de vigoare (lungimea peste 50-60 cm), este necesar sa se lase pomului o incarcatura mai mare cu muguri micsti.
Cand incarcatura cu muguri mixti este cu mult sub cea optima, se va cauta sa se mentina pe cat posibil toate ramurile purtatoare de rod in anul respectiv; dimpotriva, la o suprainarcare cu muguri micsti se elimina pana la 60-70 % din acestia.
Ramurile de semischelet şi cele de rod se trateaza diferit si in functie de pozitia lor in coroana. Este cunoscut ca seva se dirijeaza de preferinta spre partile laterale ale pomului, unde favorizaeza cresterea de ramuri viguroase (fenomenul polaritatii), in detrimentul ramurilor situate spre baza coroanei. Pentru a preveni intr-o anumita masura acest fenomen nedorit, in partea inferioara a coroanei se retin ramuri de semischelet mai viguroase si cu pozitie oblica, pentru a favoriza circulatia sevei, se elimina, cand sunt supranumerare, ramurile de semischelet atarnate, debile, imbatranite, iar cele ramase se normeaza cat mai judicios. Dimpotriva, in partea superioara a coroanei se retin ramuri de semischelet cu pozitie mai apropiata de orizontala, de vigoare mijlocie sau relativ slaba, carora li se lasa si o incarcatura mai mare cu muguri micsti, pentru ca florile si apoi fructele ce vor rezulta din acestia sa consume excesul de vigoare.
Fiecare ramura de rod a marului necesita un tratament diferentiat. Astfel, pintenii si tepusele nu se scurteaza, ci se raresc daca sunt asezate prea des, lasand intre ele spatiu de 8-10 cm. Smicelele nu se scurteaza, chiar cand depasesc lungimea de 25-30 cm mai des la inceputul perioadei de rodire; ele se garnisesc in mod natural cu pinteni si tepuse; dupa ce se realizeza aceasta garnisire, se poate reduce ramura deasupra a 3 –4 pinteni sau tepuse situate spre baza ei. Nuielusele nu se scurteaza, ci doar se raresc lasand intre ele spatii de 15-18 cm, in anii cand pomii poarta o incarcatura cu muguri bine dezvoltati de la baza lor, renuntandu-se deci la rodul pe care-l poarta in anul respectiv. Mladitele prezinta mai multe situatii: cand, in afara de mugurele mixt terminal mai au inca 1-2 muguri micsti laterali, ele nu se scurteaza, se raresc doar cand sunt prea dese, la distanta indicata la mieluse. Daca insa mladitele poarta mai multi muguri micsti laterali, se lasa numai 2-3 din acestia si deasupra lor se scurteaza ramura. Trebuie retinut ca la mladite scurtarea se poate face deasupra unui mugure vegetativ, cat si a unui mugure mixt, intrucat acesta din urma, dand nastere unei burse, asigura continuitatea ramurii.
Ramificatiile fructifere (vatra) pot fi taiate si simplificate dupa necesitati cu conditia ca pe fiecare din ele sa se mentina cel putin o ramura florifera (tepusa, mielusa, mladita) sau neflorifera (pinten, smicea). O ramificatie fructifera (vatra) tanara sau intinerita la timp, trebuie sa fie apta sa-si hraneasca bine fructele pe care le poarta si sa formeze cel putin un lastar lung de 15-25 cm.
Ramurile anuale vegetative, situate de regula la periferia coroanei, in cazul cand sunt prea dese, concurente, asezate deasupra si dedesubtul bratelor, se suprima in intregime; cele necesare pomului raman o parte nescurtate (acestea se garnisesc in mod natural cu tepuse, mieluse si pinteni), iar o alta parte se scurteaza cu 1/3 – ½ din lungime, cu scopul de a emite lastari vigurosi, care sa opresca suprafata foliara a pomului.
Ramurile lacome, care apar frecvent pe unii pomi constituie fie consecinta unui exces de vigoare sau a unei incarcaturi de fructe cu mult sub posibilitatile plantei, fie urmare a unei greseli de taiere. Aceste ramuri se trateaza diferit, in functie de situatia pomului. Cand sunt necesare pentru completarea unor goluri in coroana, ramurile lacome se scurteaza deasupra unui mugur sau ramura orientata spre exteriorul coroanei; cand sunt de prisos se elimina in intregime.
Pomii care se afla in peridicitate de rod necesita taieri de fructificare diferentiate de la un an la altul pana la lichidarea acestui fenomen. In anul fara sau cu productie slaba este necesara o intinerire radicala a semischeletului, pentru a favoriza formarea de lastari vigurosi, care sa diferntieze muguri micsti in cantitate mai mica. In anul cu rodire maxima, sa se elimine prin taieri surplusul de ramuri florifere, pentru a preveni inhibarea inductiei florale, datorita unui inflorit si legat abundent. In plus sa se conserve maximum, lemnul de semischelet tanar, cu potential biologic ridicat, apt sa formeze lastari mai vigurosi care sa asigure suprafata foliara necesara pentru cresterea fructelor concomitent cu diferentierea mugurilor. In practica, multi pomicultori procedeaza invers, agravand alternanta. Ei lasa mult semischelet in anul fara rod, de teama sa nu ajunga la o crestere excesiva a lastarilor. In acest caz rezulta lastari numerosi, in general de vigoare slaba, care diferentiaza o cantitate excesiva de muguri, ajungandu-se din nou la supraincarcarea pomului in anul urmator.
pom-fructifer.ro
