Combaterea melcilor din gradina si culturile agricole

Detalii

Categorie: Boli si daunatori

10 Aprilie 2017

Exista multi daunatori care cauzeaza probleme in gradina si in culturile agricole, dar nici unul cu un apetit mai mare decat melcii. Desi este putin probabil ca veti putea scapa vreodata complet de ei, este posibil sa reduceti daunele provocate de melci folosind o varietate de tehnici pentru a controla sau pentru a va proteja plantele prin respingerea acestor daunatori. In continuare, va prezentam cele mai bune masuri si produse pentru combaterea melcilor si limacsilor.

MELCII FARA COCHILIE (limacsii)

Melci fara cochilie (limacsii) sunt daunatori polifagi care ataca circa 140 plante gazda din flora spontana si de cultura. Limacsii din gradina pot aduce pagube insemnate. Se hranesc cu frunze, radacini, tuberculii sau chiar fructele diverselor plante, in care sapa cavitati si galerii.

Ataca preferential - salata, varza, conopida, tomatele, fasolea, castravetii, morcovii, stevia.

In culturile de legume se pot intalni mai multe specii ca: 1. limaxul cenusiu - Agriolimax agreste; 2. limaxul brun - Deroceras reticulatus; 3. limaxul de gradina - Arion hortensi; 4. limaxul negru - Limax cinereoniger; 5. limaxul rosu - Arion vulgaris; 6. limaxul de depozite - Limax flavus; 7. limaxul mare - Limax maximus.

In general sunt daunatori nocturni, frecventi in anii cu primaveri si veri umede si racoroase, se retrag ziua in sol, pentru a se apara de uscaciune. In timpul deplasarii, lasa pe sol o secretie vascoasa care in contact cu aerul, devine pergamentoasa, simptom dupa care atacul poate fi depistat si in lipsa daunatorului.

In conditiile climatice specifice tarii noastre, limacsii pot avea 2-3 generatii pe an.

Sunt extrem de sensibili la medii uscate (ziua, larvele si adultii se retrag in straturile de la suprafata solului, in zone umede si umbrite). In zilele cu umiditate crescuta si cer noros, limacsii pot aparea pe plante chiar si-n timpul zilei.

Printre pradatorii melcilor se numara: aricii, sobolanii, broastele, soparlele, serpii, unele pasari si mamifere (ariciul, cartita).

LIMAXUL ROSU - Arion vulgaris

Lungimea corpului: (60)80-120(180) mm, adultii pot ajunge la o greutate a corpului de 5-15 grame.

Aspectul corpului: adultii au colorit variabil, uniform, adeseori brun-roscat, rosu-caramiziu, gri-maroniu, maroniu, brun inchis, portocaliu aprins. Piciorul este uniform albicios dedesubt, fara dungi sau linii de culoare mai inchisa, pe flancurile inferioare, prezinta dungi verticale alternante negre si rosiatice (uneori portocalii, galbui sau cenusii).

Hrana: specie polifaga care se hraneste in principal cu frunzele si semintele plantelor cultivate, mai rar cu fragmentele vegetale ale speciilor spontane, consuma de asemenea si materii vegetale in descompunere si lesuri ale organismelor animale (uneori exemplare din aceeasi specie).

In perioadele de repaos, isi contracta corpul in forma de clopot; foarte toleranta la schimbarile de mediu (temperaturi scazute de pana la -2°C, o rata ridicata a evaporarii, expunerea la poluarea chimica a mediului).

Este o specie foarte mobila, parcurgand circa 5-9 m/h. Ciclul evolutiv este anual, dar au fost observate si exemplare adulte care traverseaza iarna, in iernile blande, exemplarele tinere reusesc sa supravietuiasca adapostindu-se in gramezile de compost, adanciturile din sol. Reproducerea are loc in perioada iulie-septembrie, Imediat dupa depunere,a oualor adultii mor, exemplarele tinere eclozeaza in martie-aprilie, ajungand foarte repede la maturitate (iunie-iulie). Mecanisme de aparare– cand este deranjat isi contracta corpul.

Este o specie extrem de invaziva, provocand pagube mari la culturile de salata, morcov, varza, ridichi, castravete, dovlecel, fasole, cartof, la culturile de cereale, sfecla rosie.

LIMAXUL CENUSIU – Agrolimax agreste L. 

Specie polifaga, ataca semintele in germinare, frunzele (salata, varza), radacinile (morcov, patrunjel, pastarnac), inflorescentele si fructele (capsuni,...). Este un melc foarte vorace, preferential localizandu-se pe frunze la care distruge tesuturile dintre nervuri. Ataca in vetre bine delimitate cu aspect de pasunat. Prefera plantele tinere, cu tesuturi turgescente, cauzand importante pagube primavara, la scurta vreme dupa infiintarea culturilor. Consuma si semintele in germinare.

La nivel aerian distruge frunzele din care nu raman intacte decat nervurile. La varza, dupa formarea capatanii, larvele si adultii patrund printre frunze, cauzand gelificarea tesuturilor si reducerea valorii lor comerciale.

La culturile de radacinoase (morcov, patrunjel) rod cavitati profunde umede, zone in care secundar, se instaleaza bacterii si ciuperci saprofite care determina putrezirea acestora.

Descriere: ierneaza in stadiul de ou, depus in sol la adancimea de 2- 4 cm. Larva – de culoare cenusie, asemanatoare cu adultii, de talie mai redusa, apar in lunile aprilie-mai (la o temperatura de 8-10 0C). Adultul poate atinge la maturitate 30-40 mm. lungime. Corpul lunguiet, ingustat posterior, asemenea unui picior musculos, colorat in galben-albicios pana la cafeniu-deschis, este brazdat de numeroase dungi si/sau pete negricioase. In urma lui ramane o dara de mucus alb, lipicios. In zona capului sunt prezente doua perechi de ‘tentacule’, cele superioare prezinta in zona apicala organul vazului, iar cele inferioare au un rol predominant tactil.

MELCII CU COCHILIE

MELCUL DE LIVADA – Helix pomatia

Este numit si „Melcul de Burgundia”. Este o specie raspandita in toata Europa inclusiv si la noi in tara. Traieste in livezi, paduri, gradini, podgorii. Se hraneste in mod preferential cu urzici, brusturi, varza, stevie, salata, cartofi. Incalzirea atmosferica favorizeaza existenta din belsug a hranei melcilor de livada pe de o parte, dar pe de alta parte poate provoca si moartea lor, prin deshidratare datorita lipsei de apa. Ploaia poate fi un alt dusman daca este abundenta si de lunga durata.

Melcul are o cochilie mare cu varful conic, pe cochilie sunt benzi de culoare maro si albe. In sezonul rece melcii se retrag in pamant si isi acopera gura cochiliei cu un capac calcaros, rezistent, care ii protejeaza pe durata iernii. Acest capac mai este folosit de melci si atunci cand temperatura este ridicata sau seceta devine insuportabila.

Melcii stau intr-o stare de hibernare pana in momentul cand vremea este prielnica pentru a iesi la mancare sau cand incepe ploaia.

Se deplaseaza cu ajutorul piciorului pe orice suprafata terestra, fiind ajutat de mucusul care il secreta si care ii protejeaza corpul. Capul melcului este bine diferentiat de corp si este prevazut cu doua perechi de tentacule si gura. Ochii melcilor se gasesc in varful primei perechi de tentacule (cele mari), au un vaz slab. Simtul tactil, pipaitul, este format din celule tactile si tentacule.

Dupa imperechere melcul depune ouale (20-60 oua) in luna iunie si iulie, intr-o scobitura facuta de el in pamant, cu ajutorul piciorului si a cochiliei.

Puii de melc vor iesi din oua dupa 14 - 35 de zile in functie de temperatura solului. Pana la iesirea puilor la suprafata acestea consuma pamantul din jurul cuibului.

COMBATEREA MELCILOR

Combaterea si reducerea atacului de melci se poate face prin:

MASURI AGROFITOTEHNICE:

• • efectuarea de araturi adanci de toamna pentru scoaterea la suprafata solului a oualor;
  • respectarea tehnologiilor de cultura (densitatea prea mare de plante pe unitatea de suprafata creeaza conditii favorabile pentru dezvoltarea limacsilor);
  • prelucrarea repetata a solului si administrarea de ingrasaminte minerale complexe pentru a grabi maturizarea plantelor;
  • infiintarea de benzi cu plante capcana de galbenele (Calendula officinalis) si adunarea melcilor de pe aceasta planta seara tarziu.

METODE FIZICE:

• • adunarea melcilor seara si dimineata;
  • prafuirea cu pulberi de diatomee a unei zone de 2-3 cm in jurul plantelor atacate, conduce la moartea prin iritare si deshidratare;
  • folosirea in jurul plantelor vulnerabile la atacul de limacsi a barierelor formate din coji de oua zdrobite, cenusa de lemn, rumegus, care sunt eficiente doar atat timp cat sunt uscate;
  • instalarea de capcane cu felii de cartof, mere, frunze de salata care atrag melcii ce vor fi adunati manual si distrusi;
  • amplasarea in sol de pahare sau borcane ¼ cu bere, marginea acestora fiind cu 1 cm deasupra solului, mirosul de bere atragand limacsii.

MASURI CHIMICE (cu efect curativ)

Presupune folosirea unor produse de uz fitosanitar grupate sub denumirea de moluscoide. Rezultate maxime se obtin in conditii de umiditate. Pentru combaterea melcilor, produsele se pot utiliza la plantare si/sau in timpul vegetatiei prin imprastiere uniforma la suprafata solului, in benzi corespunzatoare randurilor de plante, sau sub forma de mici cantitati de granule, din loc in loc, cu respectarea dozei la hectar. Produsele NU se incorporeaza in sol.

Pentru combatere, se recomanda utilizarea unui produs de protectie a plantelor:

• • OPTIMOL – 5,0 kg/ha (melci cu si fara cochilie)   sau
  • OPTIMOL 4G – 15,0 kg/ha (melci cu si fara cochilie)   sau
  • ALLOWIN – 5,0 kg/ha (melci cu si fara cochilie)   sau
  • AGROSAN B – 15,0 kg/ha (melci fara cochilie)   sau
  • MESUROL 2 RB – 5,0 kg/ha (melci fara cochilie si coropisnita)   sau
  • CAPCANA ECO MELCI

In solele unde aveti rezerva cu melci va recomandam aplicarea cu 7 zile inainte de semanat/plantat a produsului ALLOWIN – 4,0–5,0 kg/ha iar pentru combaterea melcilor la semnalarea atacului va recomandam sa aplicati unul din produsele: MESUROL 2 RB – 5 kg/ha sau AGROSAN B –15 kg/ha sau OPTIMOL 4 G – 15 kg/ha.

Tratamentul se va repeta in perioada de vegetatie, cand sunt semne ca exista daunatorii in cultura (melci si/sau dare de mucus alb si lipicios).

• < Anterior
• Următor >