Leusteanul (Levisticum officinale Koch.) se cultiva pentru frunzele si semintele sale intrebuintate in arta culinara. Este o planta perena de cultura, originara din sudul Europei si cunoscuta din cele mai vechi timpuri.
Leusteanul are si intrebuintari farmaceutice. In rizomi si radacini se gaseste ulei volatil (1%), dar si alte componente. Leusteanul este indicat in bronsite, dischinezii biliare, dispepsii digestive, anorexie, constipatie, intoxicatii alimentare, enterocolite, colopatii spastice, colite fermentative, parazitoze intestinale, boli hepato-biliare, infectii urinare, litiaza renala, hipertensiune arteriala, tulburari menstruale.
Ceaiul din leustean, preparat dintr-o lingura cu planta proaspata sau uscata, lasata la infuzat este diuretic, imbunatateste activitatea rinichilor, este indicat in curele de slabit, in tulburari digestive si in afectiuni ale glandelor salivare. De asemenea, consumand frunze proaspete, puteti preveni raceala si gripa si, totodata, veti scapa de balonare.
Leusteanu este o leguma perena. Planta este glabra, robusta, lucitoare si atinge inaltimea de 1 – 2,5 m. Toate partile plantei prezinta o aroma specifica. Subteran, prezinta un rizom gros (uneori ramificat) ce se prelungeste cu o radacina pivotanta. Florile sunt de culoarea galbena – deschis, dispuse in umbele. Infloreste in perioada iunie – august. La un gram intra 200 – 240 de seminte, facultatea germinativa este de 30 – 50% si se pastreaza 2 – 3 ani.
Specia are pretentii reduse fata de factorii de vegetatie, creste si se dezvolta bine la temperatura de 10 – 12°C. Este rezistenta la temperaturile scazute de peste iarna. Suporta semiumbrirea. Radacinile sunt bine dezvoltate, fapt pentru care specia este relativ rezistenta la seceta. Cerinte mai mari pentru apa are doar in primul an de viata, la inceputul perioadei de vegetatie. Are pretentii modeste fata de sol, indicate fiind cele mai bune sunt solurile mijlocii spre usoare (luto-nisipoase sau nisipo lutoase). Ca pozitie prefera mai mult locurile umbrite.
Se recomanda ca bune premergatoare leguminoasele. Terenul pe care se va cultiva leusteanul trebuie lucrat gradinareste. Semanatul se poate face toamna, dar si primavara, in luna martie. Necesarul de seminte este de 50 g/100 mp. Cultura se poate infiinta pe teren modelat (in brazde inaltate), dar si pe teren nemodelat. Adancimea de semanat este 1 – 1,5 cm. Pentru reusita culturii, foarte important este o buna pregatire a solului si un teren lipsit de buruieni.
Doze orientative de fertilizare la pregatirea de baza: 2,5 kg superfosfat / 100 mp, 1 kg sare potasica / 100 mp, inainte de semanat si 2,5 – 3 kg azotat de amoniu / 100 mp.
Lucrarile de intretinere se refera la raritul culturii, conform schemei de infiintare a culturii, irigare, dar si la prasitul manual si mecanic pe suprafete mari. Pentru suprafete reduse, gradinarii obisnuiesc sa produca mai intai rasad in rasadnite reci. Plantarea rasadurilor se poate face atat toamna, cat si primavara. Leusteanul se inmulteste si prin despartirea tufelor, cu plantare primavara, devreme. Frunzele se recolteaza, incepand din anul I, iar fructele si radacinile numai in anul II de cultura. Dupa fiecare recoltare, frunzele trebuie sa fie transportate cat mai repede la umbra, in soproane sau in incaperi, in vederea conditionarii. Productia de frunze este de circa 20 kg/100 mp. Fructele se recolteaza din anul II de cultura, cand au capatat o culoare cafenie. Productia medie de seminte este de 5 kg/100 mp.
