Pentru imbunatatirea caracteristicilor apelor de munte se executa unele lucrari de amenajare a albiilor acestora iar pentru reintregirea fondului piscicol sunt utilizate metode adecvate de repopulare cu noi specii si instituirea de masuri pentru evitarea pescuitului abuziv si poluarea apelor.

.

 

 

 

Cele mai importante lucrari de amenajare ale albiilor raurilor de munte sunt:

Cascadele podite – au rolul de a imbunatati continutul in oxigen al apei curgatoare, deci pentru a crea conditii adecvate pentru speciile de pesti sau organismele ce constituie baza trofica naturala a populatiei piscicole. Cascadele podite se executa in zona raurilor cu maluri inalte, in locurile care permit o incastrare sigura si unde apa, in cadere, nu duce la erodarea excesiva a albiei. Cascadele podite ofera conditii optime pentru dezvoltarea florei si faunei acvatice, iar pentru pesti constituie un refugiu sau un loc de panda eficace.

 

Cascadele simple – se intercaleaza cu cele podite si se amplaseaza in zonele cu maluri mai joase.

 

Barajele din piatra – sunt de fapt tot cascade si care sunt amplasate in albiile tari ale raurilor repezi.

 

Pintenul – se amplaseaza in raurile cu debite variabile si are rolul de a diminua forta viiturilor, pe langa realizarea unor locuri de protectie pentru pestii tineri.

 

Scarile de întoarcere permit pestilor sa urce in zonele preferate cu conditia ca treptele sa nu fie prea inalte si pe acestea sa curga un strat de apa suficient ca inaltime.

 

Scarile cu curentul de inversiune se bazeaza pe principiul frecarii dintre paturile de suprafata si cele de adancime ale apei in cadere, inlesnind urcarea pestilor spre alveolele superioare, pana in lacul de retentie.

 

Conservarea fondului piscicol presupune mentinerea la un nivel numeric optim a reprezentantilor speciilor de pesti cu importanta economica si a celorlalte specii secundare si alte organisme acvatice necesare hranirii speciilor zonate si se realizează luand urmatoarele masuri:

• cunoasterea si conservarea populatiilor autohtone de pesti din apele naturale;
• protectia biotopurilor naturale, mai ales pentru reproducerea pestilor din speciile zonate, iar unde este cazul de reamenajarea lor ;
• protectia populatiilor in pericol de diminuare numerica sau pe cale de disparitie, prin interdictia pescuitului;
• repopularea cu specii “native” afectate, prin transferul de reproducatori din zonele apropiate, reglarea raportului dintre diferite categorii de pesti pana la nivelul optim;
• evitarea imbatranirii populatiei de baza, reducerea ponderii speciilor concurente la hrana, reevaluarea parazitilor periculosi.

Pentru reintregirea numerica a populatiilor piscicole din unele fonduri piscicole se au in vedere urmatoarele masuri:

• repopularea cu reproducatori;
• repopularea cu icre;
• repopularea cu puieti.

In ultimii ani s-a acordat o atentie tot mai mare refacerii, conservarii, protectiei si valorificarii rationale a populatiilor piscicole naturale, in special a celor din zonele montane.

In Romania, dintre speciile de pesti din zona de munte, cele mai amenintate sunt lostrita si lipanul, avand drept cauza pescuitul dezorganizat si abuziv.

Speciile aclimatizate la conditiile apelor curgatoare si statatoare din zonele montane si submontane din tara noastra sunt: pastravul fantanel, pastravul curcubeu, coregonii si pastravul de lac.

Cauzele care provoaca diminuarea sau depopularea apelor de munte din tara noastra sunt, in principal, despaduririle abuzive si braconajul.

Despaduririle abuzive determina ridicarea temperaturii apei, sporirea luminozitatii obligand pastravul sa caute zone umbrite si sa urce pe distante mari spre izvoare.

Braconajul consta in otravirea apei sau utilizarea de materiale explozive, utilizarea unor unelte pentru capturarea in masa precum si folosirea unor unelte de pescuit pe timp de noapte.

Apele montane sunt expuse la trei surse majore de poluare:

• prin ape meteorice (ploi acide);
• prin ape industriale si orasenesti neepurate;
• prin ape agricole provenite din unitatile zootehnice, din viiturile incarcate cu erbicide si pesticide precum si din greselile de aplicare a ingrasamintelor chimice.

Aclimatizarea unor specii exotice de pesti, fara studii ecologice si economice, este considerata tot ca o poluare, uneori cu implicatii mai mari si de lunga durata fata de poluarea clasica.

Temperatura ridicata a apei se poate comporta de asemenea ca un factor poluant.

Poluarea chimica si amenajarile hidrotehnice insuficient documentate si incomplete constituie alti factori perturbatori in piscicultura montana.

Pentru evitarea poluarii raurilor montane este necesara utilizarea de tehnologii care sa economiseasca apa, modernizarea statiilor de epurare a apelor uzate orasanesti si zootehnice, amplasarea statiilor de reproducere artificiala, a pastravariilor si a toplitelor in amonte fata de localitatile umane, de rampele pentru incarcarea bustenilor, evitarea amplasarii zonelor turistice in apropierea fondurilor piscicole, combaterea braconajului.

Pentru limitarea poluarii apelor submontane care traverseaza localitatile sau in care se deverseaza apele reziduale se recomanda realizarea de statii de epurare a apelor, inclusiv de filtrare a aerului, inlocuirea sau renuntarea la utilizarea unor substante nocive, investigarea periodica a calitatii apei, solului si a aerului, atat din sursa cat si din zonele apropiate acesteia.

Petru IVANOF
Piscicultura in zona montana si submontana a Romaniei