Boala ficatului gras (sau sindromul ficatului gras) se mai numeste hepatosteatoza puilor, reprezentand tulburari ale metabolismului lipidic, de tipul obezitatii, care se intalnesc la puii broiler si la gainile ouatoare, fiind mai frecvente la cele crescute in sistemul de baterii. Boala este favorizata de ratiile cu un nivel inalt de energie convertibila (peste 3000 Kcal), bogate in glucide usor digestibile, mai ales grau si orz, precum si ratiile cu un continut mare in lipide si sarace in proteina.
Carenta in biotina intervine de asemenea in complexul etiologic al bolii, carenta de obicei conditionata de inactivitarea sa prin stocarea sau prin actiunea acizilor grasi oxidati si a peroxizilor. Fara a fi confirmata pe deplin, in etiologia bolii a mai fost implicata si carenta in colina, metionina, vitamina E si complexul B.
Nutretul combinat cu inalt nivel energetic pus in permanenta la dispozitia pasarilor, dublat de cresterea in baterii care duce la un consum energetic scazut din cauza lipsei de miscare, favorizeaza aparitia bolii in efectiv, imprimand de foarte multe ori un caracter de masa imbolnavirilor. Stresurile de tot felul, dar mai ales stresul alimentar reprezinta, de obicei, momentul declansarii imbolnavirilor si pierderilor prin mortalitate la tineretul aviar.
Aparitia proceselor patologice este legata de aportul crescut de material nutritiv in vederea obtinerii unei viteze ridicate de crestere la broileri si a unei productii mari de oua, care solicita foarte mult metabolismul energetic, reprezentat la pasari mai ales de cel glucidic si lipidic. In asemenea situatii se intensifica lipogeneza hepatica, determinand o crestere a continutului hepatic in lipide de la 4-8% pana la 30%. In acelasi timp are loc o depunere de lipide in rinichi, miocard si organele genitale. La gainile ouatoare, depozitarea grasimii se face subperitoneal, pe intregul epiploon, in jurul rinichilor. Aceasta ingrasare aduce o deviatie a salpinxului, care este tras in jos, incat ovula nu mai este prinsa si cade direct in spatiul peritoneal, de unde si denumirea de ”peritonita de galbenus”. La pui broiler, cauza primara a tulburarilor clinice si a mortii nu este depunerea excesiva de grasimi, ci perturbarea metabolismului glucidic prin carenta de biotina. Carenta in biotina reduce foarte sinteza si activitatea piruvatcarboxilazei hepatice, iar prin aceasta transformarea piruvatului in oxalacetat, in cadrul glucogenezei. Datorita depunerii masive de grasimi in ficat, creste friabilitatea acestuia, fiind predispus la rupturi si hemoragii subcapulare sau cavitare. La puii broiler se observa marirea ficatului, decolorarea sa, friabilitate crescuta si puncte hemoragice subscapulare. Rinichii sunt mariti in volum, iar continutul gastrointestinal este uneori negricios. La gainile ouatoare se releva depuneri masive de grasimi pe abdomen, perirenal pe mezenter, sub peritoneu. Ficatul este marit, palid, friabil, adeseori cu pete hemoragice sau cu ruptura cestuia. In numeroase cazuri se intalneste o peritonita vitelina datorita caderii in cavitatea abdominala a unui numar de 1-6 ovule. In asemenea cazuri abdomenul este dilatat si la deschidere se atrage atentia mirosul respingator si prezenta galbenusului printre viscere.
Simptomatologia este necaracteristica. La puii broiler, semnele clinice apar la varsta de 3-4 saptamani si constau in reducerea vioiciunii, abatere, somnolenta, decubit, moartea instalandu-se in cateva ore, fie datorita hipoglicemiei, fie hemoragiilor sau rupturii hepatice. Datorita evolutiei rapide a bolii, apare inconstant dermatita crustoasa a picioarelor. La gainile ouatoare ele prezinta o greutate corporala mare, creasta si barbitele marite in volum, de culoare palida. Pe un fond general de animale sanatoase, apare in varf de productie o scadere cu 30-50% a productiei de oua si se reduce marimea acestora. La gainile cu peritonita de galbenus se inregistreaza o jena in deplasare si atitudine ”de pinguin”. Cazurile de mortalitate brusca apar pe neasteptate, fara ca in timpul zilei pasarile sa prezinte vreo simptomatologie vizibila. Mortalitatea apare peste noapte, in fiecare dimineata gasindu-se peste 30-40 de gaini grele, bine dezvoltate, moarte.
Ca si diagnostic, acesta se stabileste usor pe baza examenului morfopatologic care se poate executa pe un numar mare de pasari. Pastrarea ficatului timp de 2-3 ore la aer determina aparitia unor picaturi de grasime pe suprafata organului, care se zbarceste usor. Evolutia este de ordinul saptamanilor la gainile ouatoare si mai redusa in timp la puii broiler.
Se va administra ratii echilibrate, asigurarea necesarului de biotina (vitamina H) prin introducerea in ratiei a drojdiei sau a unui supliment de 150 g biotina/Kg nutret la broileri si de 180 g biotina/Kg nutret la gaini si respectarea parametrilor tehnologici cat mai apropiati de conditiile naturale (iluminare, expunere la soare, ventilatie, ionizare etc.)
Medic veterinar
Dr.Galatanu Diana Monica
