In organism, elementele minerale au functii importante in dezvoltarea celulara deoarece participa la structura retelei lipidice si proteice si in formarea scheletului. In organism procesul de absorbtie al sarurilor minerale este cel mai important sub aspectul interactiunilor cu diversi nutrienti.

Constituentii organici sau anorganici existenti in tubul digestiv pot stimula absorbtia (de ex. acidul lactic, citric si acetic) dar se pot forma si combinatii care inhiba absorbtia.

Se cunoaste importanta raportului calciu fosfor pentru productia de oua sau formarea scheletului la tineret. Intr-o ratie furajera cresterea proportiei de calciu determina o scadere a absorbtiei fosforului. In cazul in care proportia dintre ioni de calciu si fosfor este crescuta in furaje scade utilizarea magneziului si invers. Vitamina D3 existenta in nutreturile combinate participa la formarea raportului fosfo-calcic si previne aparitia rahitismului si osteomalaciei. Sodiul administrat in furaje pe calea clorurii de sodiu influenteaza pozitiv metabolismul calciului, fosforului si magneziului. Cantitatile crescute de sodiu impiedica absorbtia intestinala a potasiului si invers.

Ratia furajera cu un crescut ridicat de potasiu poate determina o hipomagneziemie. In cazul unui dezechilibru in balanta microelementelor se produc modificari morfologice ale nutreturilor. Astfel, raportul mare de molibden si sulfati induce o scadere marcata de cupru in ficat si eritrocite. O ratie furajera bogata in cupru si deficitara in molibden favorizeaza aparitia icterului toxiemic. Interrelatia cuprului cu proteinele hepatice poate fi alterata in conditiile unui exces de zinc ce antreneaza in paralel diminuarea depozitarii hepatice a fierului prin inhibarea sintezei de feritina.

Administrarea unor furajere bogate in zinc accentueaza deficienta in calciu si accelereaza aparitia leziunilor de paracheratoza. In schimb excesul de calciu si fosfor intr-o ratie deficitara in colina si vitamina B2 poate accentua deficienta in mangan si accentuaza aparitia perozisului.

Asigurarea necesarului real de micronutrienti depinde de nivelul productiei, varsta pasarilor, interrelatiile cu proteinele si vitaminele din nutretul combinat, cat si de conditiile de microclimat.

Intre elementele minerale exista stranse interrelatii in cadrul proceselor metabolice din organism. Cele mai importante oligoelemente in nutritia pasarilor sunt: fier, cupru, zinc, magneziu si seleniu.

Fierul in organism este un element esential implicat in transportul oxigenului in tesuturi. Ionul de fier se gaseste in plasma, fiind un component principal al hemoglobinei. Fierul este legat de proteine transferitina, aconitaza si feritina, ce sunt principalele forme de rezerva din ficat, splina si maduva. Fierul este in relatii sinergice cu aminoacizii si vitamina C, ce favorizeaza absorbtia fierului si antagonice cu sarurile de zinc, cupru si magneziu.

Nivelul mare de fier in nutretul combinat poate contribui la reducerea consumului, scaderea sporului in greutate la tineret si scaderea continutului de calciu din oase.

Cuprul este repartizat in organism cu prioritate in tesutul muscular si osos 50 %. Cuprul este legat de proteine-hepatocupreina si depozitata in ficat. In sange cuprul este legat de globuline sub forma de ceruroplasmine participand la functionarea corespunzatoare a sistemului vascular. Ionii de cupru existenti in sistemul nervos central sunt legati de proteine sub forma unor complexe cerebrocupreine. De asemena cuprul intervine in cheratinizarea si pigmentarea tesuturilor si in diferite sisteme enzimatice ca si in respiratia celulara.

La pasari biodisponibilitatea sarurilor anorganice de cupru este diferita, cea mai mare o au sulfatii apoi carbonatii si oxizii. Formele organice ale cuprului cu biodisponibilitatea cea mai mare sunt acelea in care cuprul este legat de polizaharide si metionina.

Zincul este unul dintre mineralele importante datorita participarii unor sisteme enzimatice si a unor hormoni (insulina). Este implicat in formarea keratinei, a acizilor nucleici si in sinteza colagenului. Este elementul mineral esential in mentinerea functiei imunitare si functiei aparatului reproducator. La pasari este necesara suplimentarea ratiei de nutret combinat cu zinc pentru o buna functionare a organismului si obtinerea de productii ridicate. La pasari biodisponibilitatea sarurilor de zinc variaza foarte mult daca complexul zinc-metionina din organism se situeza la 206% fata de sulfatul de zinc 100%. In schimb la oxidul de zinc biodisponibilitatea este de 60%.

Carenta de zinc se manifesta prin: deformarea oaselor, dermatoza, deficienta de penaj si malformatii embrionare.

Manganul participa la activitatea sistemelor enzimatice, in metabolismul glucidelor, lipidelor si proteinelor. Este necesar in osificatie, pentru mentinerea tesutului scheletic. Are deasemenea rol de reproductie si functie imunologica. Necesarul de mangan este influentat negativ de prezenta in ratie a cantitatilor crescute de tetraciclina, calciu, fier si fosfor. In schimb vitamina C, colina si glucoza sunt sinergice cu manganul, favorizand absortia intestinala.

Carenta in mangan duce la scaderea procesului de ecloziune, perozis.

Seleniul este un alt oligoelement important pentru sanatatea animalelor. Are rol pentru buna functionare a sistemului imunitar si participa la sinteza hormonului tiroidian.

La pasari seleniul se gaseste in splina, ficat, pancreas, rinichi si cord. Suplimentarea nutretului combinat se face cu saruri de seleniu anorganice.

Incidenta carentei in seleniu apare la pasari si se evidentiaza prin instalarea leziunilor distrofice, edeme subcutanate si encefalomalacie, impreuna cu lipsa vitaminei E.

Medic veterinar
Dr. Diana Galatanu