Sunt enzootii intalnite la puii de gaina dar si la gainile adulte, cu evolutie acuta si cronica, caracterizate clinic prin tulburari septicemice, digestive si ale ouatului. Morfopatologic caracteristici sunt nodulii pulorici in diferite organe interne si ooforite. Cele doua boli sunt tratate impreuna, deoarece exista multe similitudini epizootologice, clinice, morfopatologice de profilaxie si combatere.
Agentul etiologic al pulorozei Salmonela pulorum a fost izolat si descris in 1899, iar boala a fost denumita initial ”septicemia fatala a puilor”, apoi ”diareea alba bacilara” in anul 1909. Tifoza a fost semnalata pentru prima data in 1888 si agentul cauzal a fost denumit Bacillus gallinarum, apoi B. sanguinarum. Aceste boli prezinta importanta datorita pierderilor economice pe care le antreneaza, prin mortalitatea ridicata la puii mici, scaderea procentului de fecunditate si de ecloziune, precum si cheltuielile facute cu profilaxia si combaterea.
Epizootologia si patogeneza. Cei mai receptivi sunt puii de gaina pana la 2-4 saptamani in primele 5-7 zile, dupa care urmeaza puii de curca. Sursele de infectie cele mai importante sunt reprezentate de pasarile bolnave si cele fara forme clinice dar purtatoare. Ele infecteaza nu numai generatia lor ci si pe cele urmatoare prin intermediul oualor (transmitere verticala). Embrionii si coaja oualor, fecalele puilor si ale pasarilor adulte bolnave sunt purtatoare si contin cantitati mari de salmonele care contamineaza incubatoarele, puienitele, asternutul, furajele, apa, ustensilele etc., asigurand si transmiterea pe cale orizontala respectiv pe cale de digestie si respiratorie. Trebuie precizat faptul ca in transmiterea verticala are loc contaminarea ovulului inainte sau dupa ovulatie si foarte rar datorita penetrarii cojii oului. Mai rar boala a fost semnalata si la bibilica, fazani, pauni, sau prepelita. Tifoza afecteaza aceleasi specii, in special adultele, inclusiv strutii. Oualele provenite de la gainile infectate sunt contaminate in proportie ce variaza de la 10-100 %, acest fapt explicand posibilitatea obtinerii de pui normali si liberi de salmonele. Cocosii pot transmite activ, prin sperma in proportie de 2-3% sau pasiv de la o pasare la alta. In raspandirea infectiei un rol important il au ingrijitorii, pasarile salbatice si insectele. Puloroza evolueaza sporadico-enzootic, uneori chiar epizootic, cu morbiditate de pana la 100% si mortalitate de 10-90%. Tifoza evolueaza enzootic, cu difuzibilitate moderata de focar.
Tabloul clinic. In cazul transmiterii infectiei pe cale verticala, puii eclozionati prezinta in primele zile de viata forma acuta (seticemica). Puii sunt abatuti, stau cu ochii inchisi, aripile lasate, au anorexie, horiplumatie, polidipsie (sete exagerata), diaree cu fecale initial galben verzui apoi cretoase, albicioase (datorita continutului ridicat de acid uric si urati), uneori cu strii de sange. Aceste fecale aglutineaza puful din regiunea clocala, iar prin uscare obstrueaza anusul, constituind un dop ce provoaca dureri exprimate printr-un piuit plangator continuu. Dupa 3-5 zile puii mor in proportie de 95-100%. In situatia in care infectia se transmite pe cale orizontala, apar tulburari respiratorii foarte grave urmate compensatoriu de tulburari generale si moarte rapida.
La puii care se imbolnavesc dupa 7 zile, evolutia poate fi acuta sau cronica cu simptomatologie asemanatoare celei descrise anterior iar moartea survine dupa 10-15 zile, in proportie de 80-90%. Dupa varsta de 3 saptamani, puii bolnavi se vindeca dar raman purtatori de salmonelle. La pasarile adulte evolutia este de multe ori inaparenta clinic. Pasarile pot prezenta abatere, anorexie, diaree, deshidratare, slabire si moarte in decurs de 10-15 zile, in procent de 10-15% din cazurile cu forma acuta.
Forma cronica, cea mai frecventa, se exprima prin tulburari ale ouatului. Asfel productia de oua scade, ouale sunt nefecundate (50%), deformate, cu coaja moale sau fara coaja, cu strii de sange la suprafata sau la interior. Pasarile stau pe cuibar, fara insa a oua (gaini fals ouatoare). Foliculii ovarieni se rup, cad in cavitatea abdominala si favorizeaza aparita peritonitei viteline care duce la ptoza abdominala cu adoptarea de catre pasare a pozitiei de pinguin. In ce priveste tabloul morfopatologic, la puii morti dupa varsta de o saptamana, leziunea principala o reprezinta focarele de necroza (nodulii pulorici), localizati in ficat, pulmon, epicard-miocard, stomac muscular, pancreas si uneori in peretele intestinal. Se mai constata pericardita, perihepatita, peritonita fibrinoasa, enterita catarala, dilatarea sacilor cecali si evidentierea unui continut cazeos, splenomegalie, congestia rinichilor si prezenta de urati in uretere. La pasarile adulte, in forma acuta se evidentiaza hemoragii sub epicard, ficat, friabil, care in contact cu aerul capata o culoare verzuie (ficat bronzat), noduli pulorici in miocard si pulmon. In forma cronica, leziunea cea mai importanta este ovarita atrofica, cu foliculi ovarieni deformati, pediculati, uneori chistizati, de culoare galben murdara pana la cenusiu, negriciosi si cu vitelus de consitenta redusa. Se asociaza cu salpingita, cu formare de pseudoconcremente de oua, ascita mai ales la curci, alaturi de ulcere la nivelul mucoasei intestinale.
Diagnosticul se bazeaza pe datele anchetei epizootologice, pe modificarile clinice si mai ales pe modificarile morfopatologice, iar pentru certitudine se recurge la examene bacteriologice (izolarea si indentificarea S pullorum si S gallinarum) si serologic. Anticorpii specifici se evidentiaza prin reactiile de hemaglutinare rapida, de aglutinare lenta (titrul minim de anticorpi fiind de 1/40) si ELISA.
Diagnosticul diferentiat se face fata de: enteritele nespecifice – lipsesc leziunile din pulmon, examenul bacteriologic si cel serologic exclud originea bacteriana; paratifoza – diferentierea se face pe baza examenului bacteriologic; bronsita infectioasa – la puii se exprima prin tulburari respiratorii, iar pentru adulte diferentierea este posibila prin examen bacteriologic; boala de Newcastle – tabloul clinic este polimorf cu leziuni caracteristice; coccidioza – apare dupa 10 zile cu enterita hemoragica, cu cecumurile inflamate, examenul de laborator pune in evidenta chisturile in continutul intestinal; holera aviara – afecteaza palmipedele, contagiozitatea este mare, examenul de laborator este concludent; spirochetoza – apare sezonier, afecteaza in primul rand palmipedele, pot sa apara tulburari nervoase de tip paralitic.
Prognosticul este grav iar tratamentul impune folosirea anibioterapiei, facuta cu preparate administrate fie in apa de baut, fie in furaje, pe baza antibiogramei. Medicatia recomandata reduce mortalitatea sau previne imbolnavirea, dar raman purtatoare, de aceea puii tratati sunt folositi numai pentru productia de carne, nu pentru reproductie. In unele tari nu se recomanda tratamentul ci sacrificarea efectivului.
Profilaxia si combaterea se realizeaza prin achizitionarea de material avicol indemn, numai din unitati indemne de boala, urmarirea starii de sanatate a efectivelor prin controale serologice pentru decelarea titrului de anticorpi, asigurarea conditiilor de zooigiena si alimentatie corespunzatoare, respectarea principiului ”totul plin, totul gol”, iar efectivele de reproductie trebuie monitorizate prin testul de aglutinare rapida pe placa. Pentru tifoza, s-a incercat imunoprofilaxia cu vaccinuri inactive si vii atenuate.
Medic veterinar
Dr. Galatanu Diana Monica
