
La pseudopesta, agentul etiologic este paramyxovirusul tipul 1. Formele grave de boala le fac puii si tineretul de porumbei care sunt mai sensibili. Aparitia bolii este favorizata de existenta unor boli parazitare, carentele vitaminice si minerale din alimentatie, oboseala, stresul, sensibilitatea liniilor selectionate. Sursele de infectie sunt pasarile bolnave care elimina virusul prin saliva, lacrimi, secretii nazale, excremente, infectand apa, furajele, adapostul si asternutul.
Pseudopesta porumbeilor evolueaza acut si se manifesta prin anorexie, polidipsie, somnolenta si diaree. Apoi, apar tulburari nervoase, manifestate prin tremuraturi, convulsii, rasucirea capului pe gat, pareza aripilor. La porumbei lipsesc tulburarile respiratorii. La examinarea cadavrului constatam aglutinarea penelor in jurul orificiului clocal. La necropsie se observa de asemenea prezenta mucusului filant si hemoragiilor punctiforme in cavitatea bucala si nazala si in trahee, opacefierea sacilor aerieni si leziuni hemoragice in stomacul glandular.

Profilaxia consta in masuri generale traduse prin igiena adaposturilor, a alimentatiei, decontaminari, dezinsectii si deratizari periodice. Porumbeii bolnavi se sacrifica, apoi curatenie zilnica, decontaminarea custilor de 2 ori pe saptamana, urmata de vaccinarea porumbeilor sanatosi din locul unde evoleaza boala cu vaccin viu la varsta de 10-12 zile, pe cale oculara sau nazala si revaccinarea dupa varsta de 4 saptamani, cu vaccin inactiv (0,3 ml intramuscular profund si lent) care se repeta din 6 in 6 luni.
In ce priveste paramyxovirus, asemanator cu cel prezentat mai sus, dar modificat sub raportul anticorpilor monoclonati si adaptat la porumbei. Sursele de infectie sunt porumbeii bolnavi care elimina virusul prin saliva, secretie nazala, lacrimi, excretii, etc. infectand aerul, apa sau furajele, pasarile salbatice si oamenii ce au venit in contact cu porumbeii bolnavi.
Clinic boala se manifesta dupa o perioada de incubatie de 3-20 de zile, prin rinita, stranut, tumefierea pleoapelor, lacrimare dupa care porumbelul este ghemuit, este trist, cu penele zbarlite, prezinta diaree cu fecale apoase, uneori cu strii de sange. In acelasi timp porumbeii prezinta sete exagerata si tulburari nervoase exprimate prin contractii ale aripilor, muschilor gatului si capului, tulburari de echilibru, rasuciri ale capului pe gat, pareze sau paralizii datorita carui fapt pasarile nu mai pot zbura.
Uneori pot aparea tulburari de vedere, iar daca boala apare in perioada de naparlire, penele prea lungi sau prea scurte sunt decolorate sau cu urme de sange. La necropsie, observam leziuni hemoragice si necrotice in organe, splina marita in volum si in congestie la nivelul rinichilor si a encefalului.
Profilaxia urmareste curatenia adaposturilor: decontaminari periodice, deparazitarea porumbeilor sositi noi sau achizitionati, vaccinarea cu vaccinuri inactive uleioase in regiunea cefei, pe cale subcuta-nata. Porumbeii adulti se vaccineaza cu vaccin Nedevac sau Columbovac, dar pot fi gasite si sub alte denumiri practic cu aceeasi substanta activa. Administrat subcutanat 0,25 ml cu repetare la 3 saptamani si apoi din 6 in 6 luni, pentru intretinerea imunitatii. Datorita faptului ca in urma vaccinarii porumbeilor se pot produce embolii grasoase, care se pot preveni administrand in apa de baut, 3 zile inainte de vaccinare, in ziua vaccinarii si dupa vacinare o aspirina la un 1 litru de apa sau o lingurita de romergan la 1 litru de apa. Porumbeii bolnavi din focar se sacrifica, iar pentru combatere, porumbeii sanatosi se vaccineaza cu ”la sota” (vaccin viu), pe cale oculo-nazala si revaccinarea dupa 3 saptamani cu vaccin inactivat, ce creeaza o imunitate de 6 luni.
Medic veterinar
Dr. Galatanu Diana Monica




