Pseudopesta aviara sau Boala de Newcastle reprezinta una dintre cele mai grave boli infectioase si contagioase ale pasarilor provocand pierderi importante in efectivele de pasari, indicele de mortalitate fiind de peste 90 % din efectiv.

 

 

 

 

Este o boala extrem de contagioasa produsa de un paramixovirus si caracterizata din punt de vedere clinic prin tulburari repiratorii, digestive si nervoase sau numai prin scaderea productiei de oua in randul galinaceelor inregistrandu-se scaderi cu 15 % a procentului de oua, dar si un procent de 5 % in plus de oua de proasta calitate (oua cu coaja subtire). Anatomopatologic se caracterizeaza prin leziuni hemoragice sau hemoragiconecrotice, localizate cu precadere in proventricul si intestin.

Scurt Istoric

In tara noastra boala a fost semnalata pentru prima data in anul 1942 de Pop si col. sub numele de Boala de Filaret, dupa care s-a extins in toata tara. In cea de-a doua jumatate a secolului trecut Boala de Newcastle s-a afirmat ca cea mai grava si pagubitoare boala infectioasa a pasarilor, ceea ce a determinat intreprinderea unui volum urias de cercetari menite sa contribuie, intr-o prima faza, la limitarea pierderilor cauzate de BN si, in cele din urma, la eradicarea bolii.

Si in tara noastra, bolii de Newcastle i-au fost dedicate nenumarate studii, cele mai multe cu referire la diagnostic, profilaxie si combatere, intre care se remarca mai ales, ca mai extinse, cercetarile de inceput facute de Wynohradnyk (44, 45), Suhaci (35, 36), Nedelciu (1, 24, 26, 27, 28, 29, 30).

Raspindire si importanta

In prezent, Boala de Newcastle este raspandita pe toate continentele dar este mult mai frecventa in Asia, Africa si America de Sud, in special in zonele in care nu s-au putut aplica programe riguroase de imunoprofilaxie. Datorita vaccinarilor permanente si sistematice aplicate pe parcursul a mai bine de jumatate de secol, majoritatea tarilor europene sunt la ora actuala indemne de pseudopesta, dar amenintarea pe care o reprezinta aceasta boala pentru avicultura ramane cat se poate de serioasa si actuala, din cauza usurintei cu care se poate transmite la distante mari, a difuzabilitatii rapide si a pierderilor exceptional de mari pe care Boala de Newcastle le poate produce.

Din punct de vedere epidemiologic, Boala de Newcastle este considerata o epidemie, dar in acelasi timp trebuie luata in considerare si tendinta sa de difuzare pandemica. fiind o boala virala care se transmite usor de la un efectiv la altul, mijloacele de patrundere a virusului intr-o unitate avicola sunt reprezentate de vehiculele contaminate, contactul cu animalele salbatice, rozatoare sau furaje contaminate.

Pseudopesta aviara este considerata o zoonoza, intrucit destul de rar se poate transmite la om, el fiind receptiv la infectia pseudopestoasa si reactioneaza fie prin conjunctivite si fotofobie sau prin sindrom gripal insotit de afectiuni pulmonare. Se pare, totusi, ca infectia cu virusul Bolii de Newcastle nu apare la persoanele care au venit in contact cu pasarile bolnave de pseudopesta sau consuma produse provenite de la acestea, ci la persoane care vin in contact cu carcasele, viscerele acestora, la vaccinatori si la persoanele din laboratoarele care manipuleaza virusul Bolii de Newcastle. Omul este receptiv chiar si fata de tulpinile atenuate, vaccinale, fapt constatat in mod sistematic la persoanele care vaccineaza pentru prima data contra BN prin aerosoli, fara folosirea echipamentului de protectie. Conjunctivita se instaleaza aproape constant dupa 3-4 zile si debuteaza printr-o iritare locala, similara cu prezenta accidentala a nisipului in sacul conjunctival. Evolutia este de cele mai multe ori beniga. Se mai pot adauga, eventual, cefalee si insomnie pasagera, cu vindecare spontana in 1-3 zile.

Etiologie

Agentul etiologic al Bolii de Newcastle este un ribovirus din fam. Paramyxoviridae, genul Avulavirus, specia Avian paramyxovirus 1, respectiv virusul bolii de Newcastle (VBN ) sau virusul paramyxo aviar. Paramixovirusurile aviare contin mai multe serotipuri denumite PMV-1 pana la PMV-9. Tulpinile de virus pseudopestos pot fi clasificate in 5 grupe pe baza semnelor clinice si anume:

1. 1. Tulpini velogene viscerotrope – cu patogenitate ridicata ce dau leziuni hemoragice intestinale
   2. Tulpini velogene neurotrope – cu tulburari repiratorii si nervoase
   3. Tulpini mezogene – cu semne respiratorii, uneori semne nervoase si mortalitate ridicata
   4. Tulpini lentogene sau respiratorii – cu infectie respiratorie moderata sau subclinica
   5. Tulpini enteric asimptomatic – cu manifestari subclinice

Caractere epizootologice

Apare si evolueaza predominant la galinacee de toate varstele, sub forma de epizootii pustiitoare, cu caracter septicemic.

Pot fi afectate majoritatea pasarilor de curte (gaini si bibilici) urmand, in ordinea sensibilitatii, fazanii,curcile si paunii. Ratele, gastele si lebedele nu sunt receptive in mod natural. Porumbeii domestici si salbatici, potarnichile se imbolnavesc sporadic, in zonele contaminate s-au izolat de la grauri, vrabii, ciori, cotofane si pasari migratoare. Pseudopesta aviara apare,  in principal, daca exista conditii precare de igiena si nu se respecta masurile de profilaxie generala.

Pseudopesta aviara difera de gripa aviara (dar sub aspect clinic ele se aseamana), fiind cauzata de un alt virus.

Riscul cel mai mare de raspandire a pseudopestei aviare il reprezinta pasarile migratoare ce sunt purtatoare ale virusului. O alta sursa importanta sunt pasarile bolnave si cele cu infectii inaparente, cadavre, carcase si organe, oua provenite de la acestea.

Modul de contaminare cu pseudopesta aviara

• • virusul este prezent in aerul expirat, in secretiile si fecalele pasarilor infectate, prin coabitarea pasarilor bolnave cu cele santoase;  
  • prin intermediul apei, mancarii sau a imbracamintei umane contaminate.

In efectivele incomplet imunizate datorita vaccinarilor incorecte, se intalnesc aspecte enzootice, in care numarul cazurilor de inbolnavire variaza intre 20-80%. Enzootiile cele mai grave sunt in sezoanele reci si umede, cand virusul rezista mai mult in mediul extern.

Diagnosticarea clinica a pseudopestei aviare (semnele aparitiei bolii)

Perioada de incubatie dureaza 5-6 zile. Exista mai multe forme: forma supraacuta, acuta sau tipica (cea mai frecventa), forma subacuta si forma cronica.

In forma supraacuta evolutia este fulgeratoare cu moartea in 4-20 de ore.

In forma acuta intalnim:

• • respiratie greoaie, tuse febra;
  • aripi cazute, tararea picioarelor, paralizare completa;
  • incetarea ouatului;
  • diaree apoasa, culoare verzulie;
  • inflamarea zonelor din jurul ochilor si gatului.

In forma subacuta evolutia este mai lenta, mortalitatea este de 50 % si se datoreaza ca urmare a unei infectii cu tulpini mai putin patogene.

Forma cronica o intalnim la pasasrile care au rezistat valurilor epizootologice, unele putandu-se vindeca complet, in special la pasarile adulte, iar altele raman cu afectari nervoase pentru toata viata.

Prevenire si control

• • vaccinarea la timp si administrarea corecta a medicatiei;  
  • asigurarea unor conditii bune de igiena in zona in care se cresc pasarile;
  • interdictia de a transporta sau muta pasarile bolnave, de a arunca intamplator gunoiul provenit de la acestea;
  • nu vor fi aduse persoane straine in zona in care pasarile contaminate traiesc (crescatorie, hambar, grajd, etc.), zona respectiva urmand sa fie dezinfectata!
  • abia dupa o luna de la data dezinfectiei zona poate fi repopulata
  • pasarile infectate sunt sacrificate, ouale sunt distruse.

Dr. Diana Galatanu