Peroza (perozis, boala jaretelor, moliciunea picioarelor) este intalnita in special la puii de gaina, de curca si la bobocii de gasca crescuti in baterii, la varsta de 1-1/2 sau 2-1/2 luni. Boala se caracterizeaza prin deformari ale oaselor picioarelor datorita acondroplaziei si tulburarilor de osificatie la nivelul cartilajului de conjugare.
Etiologia include policarente in Mn, colina, inozitol, niacina, biotina, vitamina B2 si vitamina E. Rolul cel mai mare il are deficienta in mangan, intrucat afectiunea se intalneste mai frecvent la puii hraniti cu nutreturi sarace in mangan (porumb). Cantitatea necesara de Mn variaza in functie de rasa si specie, rasele grele fiind mai predispuse decat cele usoare. Putem spune ca, continutul mineral crescut al ratiei si continutul ridicat de proteina interfereaza metabolismul Mn, maresc necesarul Mn si favorizeaza instalarea sau accentuarea tabloului clinic. Cand sarurile de Ca si P sunt adaugate in exces apare perozisul, confundat uneori cu rahitismul. Deci absenta ionilor de Mn, a colinei, vitamina B2, si al altor factori din complexul B determina o diminuare sau o inhibare completa a activitatii fosfatazelor la nivelul osului si sangelui, avand drept consecinta tulburari ale osificatiei. Din aceasta cauza, oasele lungi raman scurte dar ingrosate, datorita faptului ca osificarea la nivelul periostului decurge normal. Apar modificari anatomopatologice cum ar fi: scurtarea si ingrosarea oaselor cu crestere rapida (tibia, metatars, radium), deformarea articulatiei tibio-tarsiene, incurbarea oaselor lunecarea tendonului lui Achile de pe condili, ingrosarea tendoanelor si fibrocartilajului.
Simtomatologia consta in trei faze:
-
- Faza 1 – schiopaturi, marirea bazei de sustinere cu ingrosarea articulatiei jaretului si colorarea albastruie a acestuia;
- Faza 2 – scurtarea oaselor lungi si incurbarea lor (picioare in X), puii prefera sa nu se deplaseze, stau mai mult pe jarete si la nivelul acestora apar leziuni;
- Faza 3 – lunecarea tendonului lui Achile, puii nu se mai pot misca si nici sa-si apropie picioarele, la care sunt indepartate lateral. Moartea survine datorita incapacitatii puilor de a-si asigura hrana si apa.
Diagnosticul se pune pe baza de anamneza, aspectul clinic (scurtarea oaselor si lunecarea tendonului lui Achile) si pe analiza chimica a ratiei. Diagnosticul diferential trebuie facut in primul rand fata de rahitism, boala in care deformarile osteoarticulare au o localizare multipla, lipseste lunecarea laterala a tendonului lui Achile, apare elasticitatea crescuta si fragilitatea oaselor. Sinovita infectioasa apare sub forma de ingrosari uni sau bilaterale ale jaretelor de consistenta elastica, fluctuanta, cu mentinerea pozitiei normale a tendonului lui Achile si prezenta unui exsudat vascos, granular in articulatiile afectate. Evolutia este acuta, de 1-2 saptamani, cu mortalitate de 50-70%.
Tratamentul consta in administrarea de carbonat sau sulfat de mangan (4-8 g/100 Kg hrana), clorura de mangan si permanganatul de potasiu sunt surse stisfacatoare de Mn pentru ratia pasarilor. Concomitent se va acoperi necesarul in colina (1000-2000 ppm). Se mai recomanda nutreturi bogate in Mn si vitamine (tarite de grau, de orez, drojdie de bere, lucerna verde, grau sau ovaz incoltit), reducerea proteinelor de origine animala din ratie si a porumbului, asigurarea spatiului pentru miscare.
Profilaxia consta in asigurare necesarului Mn, colina, niacina, biotina, riboflavina si vitamina E tinand cont de specie, rasa si de continutul mineralo-vitaminic al ratiei. In efectivele periclitate se recomanda suplimentarea ratiei cu 30-50 g sulfat de mangan/tona furaj.
Medic veterinar
Dr. Galatanu Diana Monica
