Infectia naturala poate afecta toate speciile de pasari domestice si salbatice, dar afecteaza in special galinaceele in varsta de peste 3 luni si produce moartea fulgeratoare la toate pasarile din curte: gaina, rata, gasca, bibilica, porumbel.

Aparitia si evolutia bolii este conditionata de o serie de factori exogeni si endogeni, capabili sa slabeasca rezistenta pasarilor. Printre acestia se citeaza: schimbarile bruste de temperatura, adaposturile reci si umede, alimentatia carentata in vitamine si saruri minerale, parazitozele, etc. Holera aviara sau pasteureloza pasarilor este o boala infectioasa raspandita pe toata suprafata globului, cu incidenta mare in zonele temperate si calde. Boala este produsa de Pasteurella multacida tipurile A cu trei serotipuri 5,8 si 9, responsabile de holera septicemica si D cu serotipul 2, caracterizat prin virulenta scazuta.

Infectia afecteaza toate speciile de pasari domestice si salbatice, dar cele mai receptive sunt cele de peste 2 luni. Pasarile cele mai receptive sunt gainile, gastele, ratele, curcile, bibilicile, ciorile, vrabiile, canarii si papagalii. Sursele de infectie sunt reprezentate de pasarile bolnave, pasarile sanatoase dar purtatoare si eliminatoare de pasteurele, porumbeii si pasarile salbatice ce raspandesc germenii, furajele apa, precum si adaposturile sau padocurile contaminate.

Gravitatea focarelor de holera aviara variaza cu virulenta tulpinii de pasteurela, receptivitatea pasarilor si factorii favorizanti ce intervin. Acolo unde evolueaza tulpini cu virulenta mare, contagiozitatea este mare, mortalitatea de 100%, iar cand sunt tulpini cu virulenta redusa, alterneaza perioadele de mortalitate de 30-50% cu perioade de liniste. Incidenta imbolnavirilor este mai mare la pasarile crescute in sistem gospodaresc.

Focarele de holera aviara apar de obicei spontan, in sezoanele reci si umede, pe substratul starii de purtator, sub influenta factorilor favorizanti. Transmiterea infectiei se realizeaza atat direct (de la pasari bolnave) cat si indirect, prin intermediul apei, furajelor, diferitelor obiecte contaminate cu materii virulente.

Surse de infectie:

• • pasari sanatoase dar purtatoare ce elimina pasteurele virulente;
  • porumbeii si pasarile salbatice;
  • excrementele pasarilor bolnave care contamineaza solul, mancarea, apa, etc. ;
  • cadavrele pasarilor care au murit din aceasta cauza;
  • suprafetele de apa contaminata;
  • padocurile contaminate;
  • vehicularea germenilor de catre personalul muncitor prin echipamente infestate (salopete, cizme, manusi);
  • alta sursa de infectie sunt alte animale care doar poarta boala si o imprastie (pisici, caini, porci).

Boala evolueaza deosebit de rapid, perioada de incubatie fiind extrem de scurta deoarece pasarile afectate mor repede. Ea se transmite foarte repede intre pasari, fiind foarte contagioasa. Gravitatea bolii variaza insa in raport cu virulenta tulpinii de Pasteurella, receptivitatea efectivului si factorii de stres care intervin.

In focarele in care actioneaza tulpini cu virulenta exaltata, boala va avea un caracter de contagiozitate, transmiterea infectiei realizandu-se atat direct cat si indirect, iar mortalitatea este de 10%. Atunci cand boala este produsa de tulpini cu o virulenta scazuta, enzotiile au un caracter trenant cu o mortalitate de 30-50% cu perioade de relativa liniste si cazuri sporadice de boala.

Cu toate acestea holera aviara se intalneste in special la pasarile crescute in sistem traditional – gospodaresc decat cele crescute in sistem industrial. In fermele cu sistem de crestere pe asternut difuzibilitatea bolii este mult mai ridicata in comparatie cu sistemul de crestere la baterie, apa de baut fiind o sursa principala de contaminare.

Clinic, incubatia bolii este de 12-48 de ore. Boala evolueaza sub trei forme: supraacuta, acuta si cronica. Forma supraacuta evolueaza foarte rapid, pasarile cad jos si mor imediat. Uneori mor pe cuibar sau langa vasul cu apa. Aceasta forma fulgeratoare este mai frecventa la palmipede si o intalnim cand boala evolueaza prima data intr-un efectiv indemn. Alteori boala dureaza 2-5 ore si se manifesta prin faptul ca pasarile stau retrase, ghemuite, prezinta horiplumatie, aripile lasate, mers greoi. Pasarile mai prezinta anorexie, beau multa apa (polidipsie), iar din cioc si nari se scurge un lichid spumos, urat mirositor, respriratie accelerata si zgomotoasa, temperatura de 44°C. Se mai constata invinetirea crestei, barbitelor, mucoasei si uneori si a pielii. Pasarile mor brusc in 100% din cazuri.

Forma acuta se manifesta prin depresie, somnolenta, lipsa poftei de mincare si polidipsie. Pasarile bolnave au penele zbarlite, stau retrase intr-un colt si au creasta si barbitele vinete, respiratia este accelerata si zgomotoasa. Fecalele sunt cenusii verzi, uneori cu sange, care pot contine si portiuni alb-cenusii ce reprezinta fragmente de mucoasa intestinala necrozata. Aceasta forma dureaza 1-7 zile mortalitatea este de 95%.

Forma cronica este rar intalnita, indeosebi la pasarile ce rezista formei acute, in focare vechi stationare sau in efective in care se practica vaccinarile antiholerice repetate. Procesul infectios poate avea localizari pulmonare, articulare la nivelul barbitelor si a tesutului conjuctiv subcutanat. Forma cronica dureaza 2-3 saptamani si se termina fie prin moarte (in forma pulmonara in mod deosebit), fie prin vindecare.

Cadavrele pasarilor cu forme acute si supraacute prezinta cianoza crestei si barbitelor, secretii si spumozitati filante la nivelul ciocului si al narilor si aglutinarea perilor din regiunea periclocala cu fecale diareice. Diagnosticul bolii se pune pe baza datelor epizootologice (boala enzootica sezoniera cu izbucnire spontana, afecteaza toate speciile).

Ca si profilaxie se recomanda sa nu se introduca in curti indemne pasari din locuri unde a evoluat holera, chiar daca aparent pasarile sunt sanatoase. Urmarirea periodica a pasarilor si depistarea din timp a primelor semne de boala; evitarea supraaglomerarii; respectarea conditiilor de igiena sub raportul alimentatiei si al adapostirii; decontaminari si deratizari periodice; supraveghere permanenta sanitar-veterinara a efectivelor de pasari din gospodariile particulare sau din unitati avicole; vaccinarea obligatorie a palmipedelor.

In general, imunoprofilaxia in holera are eficacitate slaba, acoperind antigenic numai fata de tulpina ce evolueaza in focar. Vaccinarea ratelor si gastelor se face cu vaccin aplicat prin injectii subcutanate in doza de 2 ml in doua reprize la rate, iar la gaste prima vaccinare se face cu 2 ml, iar a doua cu 4 ml prima inoculare se face la varsta de 5-8 saptamani si se repeta dupa 2-3 saptamani. Palmipedele folosite la reproductie se vaccineaza cu o luna inaintea inceperii ouatului. Se pot utiliza si vaccinuri vii, preparate din tulpini avirulente sau slab patogene, administrate subcutanat in doza de 0,2 ml. Inainte si dupa inoculare, timp de 5 zile nu se administreaza antibiotice pasarilor.

Holera este o boala supusa carantinei de gradul 2. Cand apare boala, pasarile bolnave se sacrifica sau se distrug prin ardere sau ingropare. Se decontamineaza riguros adapostul si incinta, se deratizeaza si se deparaziteaza adapostul. Pasarile din adaposturi neinfectate sau din curtile vecine se supun tratamentului profilactic cu antibiotice timp de 4 saptamani in functie de antibiograma. Cum ar fi de exemplu streptomicina, suspensii uleioase cu teramicina etc.

Medic veterinar,
Dr. Diana Galatanu