Gratiosii papagali nimfo (Nymphicus hollandicus) sunt pasarile de casa ideale pentru toate varstele. Au fost domesticiti in urma cu peste 100 de ani, rastimp in care au fost selectati cu atentie. Pot fi invatati sa vorbeasca pe tonuri calme si inalte si au un talent deosebit pentru fluierat. Ei pot reproduce o melodie intr-un timp foarte scurt. Muzica este folosita si ca metoda de seductie de catre masculi, care fluiera si danseaza pentru a-si cuceri aleasa.
Papagalii nimfo reprezinta doar una dintre cele peste 340 de specii de papagali. Toti papagalii nimfa provin de la crescatori, pentru ca Australia a interzis exportul de pasari incepand cu anul 1894. Nimfele salbatice calatoresc in perechi sau in stoluri mici, ceea ce explica natura lor sociabila. Fluierand, nimfele isi comunica apropierea de pericol, hrana sau chiar locul in care se afla.
Papagalul nimfo este cel mai mic membru din familia cacadu, crescand pana la o marime moderata de aproximativ 30 cm in lungime. Acesta este predominant de culoare gri, avand o creasta tropicala in varful capului. Creasta este folosita frecvent in exprimarea starilor. Creasta papagalului nimfa tinde sa stea ridicata atunci cand este incantat, intinsa pe cap atunci cand este suparat sau agitat si cand sta intre cele doua pozitii, adica oblic, se simte mai mult sau mai putin multumit. Comparativ cu alti papagali din familia cacadu, nimfo are pene care formeaza o coada lunga, reprezentand jumatate din lungimea totala.
In timp ce penajul papagalului este gri, au zone albe pe marginile exterioare ale aripilor, cercuri portocalii pe obraz care tind sa fie mai deschise la masculi decat la femele. Masculii nimfo au in general fata de culoare galbena sau alba. La crescatori intalnim mai multe variatii de culoare, in jur de 15, datorita mutatiilor efectuate de-a lungul generatiilor. Problema in majoritatea mutatilor este chelia ce se dezvolta sub creasta papagalilor.
Papagalii nimfo au o lungime de 28-30 cm, un penaj de culoare alba sau alb cu pete galbene, cafeniu ori cenusiu, ultima varietate fiind cea mai intalnita. Au o alura zvelta, eleganta, creasta ridicata si o coada lunga. La ambele sexe se intalneste cate o pata portocalie, langa ureche.
Papagalii nimfo au niste pene speciale, numite “de pudrare” deoarece produc un praf pentru curatatul penelor. Aceasta poate reprezenta o problema pentru persoanele alergice, insa inconvenientul poate fi inlaturat prin imbaierea frecventa a pasarii. Papagalilor le place sa faca baie, iar in colivie va trebui amplasata, de doua ori pe saptamana, o cutie cu apa, pentru toaleta. Ghearele prea lungi pot reprezenta un pericol, de aceea se vor taia des, insa cu atentie la vena din interior.
Colivia lor nu trebuie sa stea in curent sau in bataia soarelui. Adapostul trebuie sa le ofere suficient spatiu de miscare, iar inauntru vor trebui sa fie cel putin doua stinghii, suficient de departate ca sa le permita sa sara sau sa zboare intre ele. Interiorul poate fi completat cu un leagan mic si diferite jucarii. Cat priveste hrana, nu trebuie sa le lipseasca granulele speciale, semintele de in si de floarea-soarelui. Le plac morcovii rasi, ouale fierte si tocate, painea de secara, varza si merele. Nu trebuie sa le lipseasca apa.
De la varsta de un an si jumatate, femelele depun oua, de obicei patru sau cinci odata.
Pentru inmultire, papagalilor trebuie sa li se construiasca o alta colivie, cu dimensiunea de 60×90 cm (pentru o pereche). La exterior trebuie atarnat un cuibar, cu o inaltime de 20-25 cm, in care se pune un strat de talas sau fan. Perioada de clocire este de 21 de zile.
Medic veterinar,
Dr.Diana Galatanu
