Reproductia constituie principala functie si parghie de care depinde sporirea efectivelor si indirect productiile ovinelor.
Aceasta datorita faptului ca funcţia de reproductie dispune de o serie de particularitati biologice care printr-o eficienta valorificare a lor contribuie direct la satisfacerea imediata a cerintelor economice, respectiv ale pietei.
In conditiile actuale ale tendintei de generalizare a sistemului de exploatare intensiva a ovinelor, in scopul mai sus amintit, unul din obiectivele bio-economice deosebit de importante, il reprezinta transformarea caracterului de policiclicitate sezoniera in policiclicitate anuala, pentru a putea organiza fatari, comasate pe tot parcursul anului calendaristic. Al doilea obiectiv principal consta in sporirea fecunditatii si prolificitatii, folosind cele mal eficiente metode si tehnologii de intensivizare a acestei functii, care, in final, sa determine marirea asa-numitei “rate de reproductie”, indicele cel mai sintetic de apreciere a eficientei oricarei ferme de oi. Sub acest aspect, practic, se cere ca pana la varsta de 5 ani fiecare oaie sa produca 4 fatari cu 9 miei, din care 8 sa ajunga la intarcare.
Principalele particularitati de reproductie se refera la: maturitatea sexuala, durata ciclului si a vietii sexuale, policiclicitatea sezoniera, sincronizarea estrului. Maturitatea sexuala la ovine survine inaintea celei corporale, aceasta fiind conditionata de precocitatea rasei, individualitatea si conditiile de mediu intern si extern. Dupa varsta de 5-6 luni de viata, celulele sexuale ale tineretului femel sunt apte pentru fecundare, iar la masculi cu 1-2 luni mai devreme. De regula tineretul femei din rasele precoce se repartizea la monta la 8-10 luni, iar a celor tardive la 18 luni. Totusi, in conditii stimulative de hranire, tineretul femel chiar din rase tardive poate sa intre in circuitul economic cu un an mai devreme sub raport reproductiv, mai ales daca provine din fatari extratimpurii, dacă dezvoltarea lui corporala a inregistrat 2/3 din cea a animalului adult. De altfel, aceasta practica s-a aplicat cu bune rezultate in ultimii ani si in unele ferme din tara noastra la Merinosul de Palas si la Spanca. Realizarea unui spor zilnic de 120-150 g in conditii bune de hranire poate asigura inregistrarea unei greutati suplimentare de 38-40 kg la varsta de 10 luni si doci posibilitatea repartizarii tineretului femei la reproductie.
Durata ciclului sexual este de 17-18 zile cu limite cuprinse intre 16 si 21 zile, in functie de varsta si starea de intretinere. Fierare ciclu sexual parcurge cele 4 etape specifice: proestru (2-3 zile) in care mucoasa vaginala este usor congestionata, iar ovarul detine unul sau mai multi foliculi care sunt pe cale de maturare; estrul (1-2 zile), in care caldurile si dehiscenta foliculului are loc brusc; metestrul (8-10 zile) cand pe ovar se dezvolta corpul galben; diestrul (3 zile) in care corpul galben se atrofiaza, iar uterul involueaza in caz de nefecundare si anestrul, care poate fi sezonier sau de lactatie.
Estrul dureaza 24-36 ore, iar dehiscenta are loc spontan cu 12-14 ore inainte de incetarea caldurilor sau la 24-36 ore de la inceputul acestuia. In acest interval de timp, se impune efectuarea insamantarii naturale sau artificiale, deoarece dupa 7-8 ore de la ovulatie, estrul inceteaza. Depistarea oilor in calduri se face cu ajutorul berbecilor incercatori (1 la 60 oi).
In vederea reducerii sterilitatii si maririi fecunditatii si policiclicitatii, este necesara reinsamantarea oilor la un interval de 8-10 ore dat fiind ca viabilitatea ovulei este de numaicea 4 ore, iar capacitatea optima de fecundare a spermatozoidului 7-8 ore.
Repetarea ciclului sexual are loc in caz de nefecundare la cea 3 saptamani, iar dupa fatare mai devreme sau mai tarziu in functie de rasa, individualitate, stare de intretinere si nivelul de hranire. Astfel, la unele rase, un nou ciclu poate sa apara la 5-6 saptamani, iar la altele la 4-7 luni dupa fatare – bineinteles dupa involutia uterina. Acest fapt, permite organizarea unui nou ciclu reproductiv in cazul exploatarii ovinelor pentru productia de carne si a practicarii intarcarii timpurii a mieilor.
Practica a demonstrat ca in conditiile de stabulatie permanenta sau de intretinere mixta (obisnuita), lactatia nu se repercuteaza negativ si deci nici mulgerea oilor in continuare asupra activitatii reproductive daca hrana de bază a oilor o formeaza masa verde suficienta si de buna calitate.
Durata economica a vietii sexuale a oilor este de pana la varsta de 6-7 ani, fiind conditionata de starea de sanatate, de intretinere si in masura apreciabila de gradul de uzura al dentitiei. In cazul unor masculi valorosi din cadrul anumitor rase, ca de exemplu Karakul etc, durata poate fi prelungita peste limita mentionata daca reproducatorul inca isi transmite dominant insusirile lui valoroase (tipul de bucla, modelarea, luciului, uniformitatea buclajului etc).
