In prezent, atat pe plan mondial cat si in tara noastra, cresterea ovinelor este orientata din ce in ce mai mult spre productia de carne. Sporirea productiei de carne de oaie si cresterea eficientei economice sunt conditionate, in cea mai mare masura, de intensificarea procesului de productie, care urmareste in final realizarea unui numar mai mare de miei de la efectivul matca.
Una dintre metodele de intensificare a reproductiei este monta timpurie a tineretului femel, in primul an de viata, la 9-10 luni, daca realizeaza 2/3 din dezvoltarea corporala de adult si prezinta calduri. Prin aceasta metoda, tineretul intra in circuitul economic mai devreme cu un an si creeaza posibilitatea obtinerii unui numar mai mare de miei (cu circa 10%) destinati productiei de carne. Din experientele efectuate in tara noastra a rezultat ca, in conditiile aplicarii unui nivel ridicat de hranire, tineretul ovin femel din majoritatea raselor autohtone a manifestat calduri in proportie de 31-100%, iar fecunditata a avut valori de 60-80%, in conditiile realizarii unei dezvoltari corporale corespunzatoare, apreciata pe baza greutatii corporale la monta.
Pentru folosirea eficienta a acestei metode, mielutele trebuie sa li se aplice un nivel ridicat de hranire (specific ingrasarii), incat la monta sa aiba greutatile minime cum ar fi: rasa Merinos – 40 kg; Spanca – 38kg; Tigaie – 35 kg; Turcana – 32 kg. Mielutele care au atins la varsta de 9-10 luni greutatea minima indicata precum si cele care au avut aceasta greutate dar nu au ramas gestante, trebuie folosite la monta in primavara, adica la varsta de 1 an. Se castiga astfel si la aceste exemplare o jumatate de an si se creeaza posibilitatea introducerii lor in circuitul fatarilor dese.
Fenomenele fioziologice legate de functia de productie pot fi stapanite si dirijate in vederea obtinerii unui numar sporit de miei prin organizarea a doua fatari pe an, sau a trei fatari in doi ani. In organizarea a doua fatari pe an, dat fiind faptul ca gestatia dureaza circa 150 de zile, intervalul dintre fatari si monta fecunda (”service-periodul”) trebuie sa fie de 34 de zile (durata a doua cicluri sexuale a cate 17 zile), iar durata unui ciclu de reproductie – 184 zile, incat sa se obtina o fatare la 6 luni, cu un interval de o luna intre fatari. Prin aceasta metoda se pot obtine, anual, cel putin 1,5 miei de la fiecare oaie. Aceasta presupune insa eliminarea anestrului de lactatie, prin intarcarea mieilor la 24 de ore de la fatare si cresterea lor artificiala, folosirea unor rase precoce cu sezon de reproductie lung si mentinerea permanenta a oilor in conditie de reproductie. La noi in tara, posibilitatea obtinerii a doua fatari pe an a fost dovedita la oile Merinos de Palas, care au un sezon de reproductie mai lung fata de restul oilor. Datorita variabilitatii existente in cadrul fiecarei rase in privinta manifestarii functiei de reproducere, practic nu se pot obtine cate doua fatari pe an de la fiecare oaie; valorile fecunditatii la monta in extrasezon sunt reduse si, ca atare, numai circa 30-35% din oi pot produce doua fatari, revenind in acest caz 1,3-1,5 fatari, de la fiecare oaie, pe an. Tinand seama de particularitatile functiei de reproductie a raselor noastre autohtone, practicarea a doua fatari pe an nu este recomandata in conditiile tarii noastre, este mai recomandabila organizarea a trei fatari in doi ani.
Realizarea a trei fatari in doi ani se considera a fi mai usoara, intrucat intervalul de la fatare la monta este de 3 luni, fiind suficient pentru alaptarea mieilor si refacerea organismului. In acest caz, se pot realiza cate 1,5 miei de la fiecare oaie pe an, sau 1,65 miei la o prolificitate a turmei de 110%. Una dintre metodele accesibile multor ferme este si aceea prin care se combina folosirea intensiva la reproductie a tineretului femel si al altor categorii de ovine, cu practicarea montei oilor atat in sezonul de vara cat si in cel de toamna. In acest caz se indica indentificarea si gruparea in turme separate a oilor cu estrul natural in extrasezon, iar pe de alta parte, folosirea la monta din aprilie-mai, in afara de tineretul ovin, a oilor fatate in decembrie-ianuarie si a celor sterpe si remontarea lor in noiembrie-decembrie. Prin aplicarea acestei metode se poate obtine un numar suplimentar de 35-45 miei la 100 oi ”fatatoare” si se poate realiza o esalonare a obtinerii mieilor in functie de cerintele pietei interne sau externe. De exemplu: oi montate, circa 30% cu monta iunie-iulie si fatare noiembrie-decembrie; oi montate, circa 70% septembrie-octombrie cu fatare februarie-martie; tineretul femel in varsta de 8-10 luni monta aprilie-mai cu fatare septembrie-octombrie; oi fatate in decembrie-ianuarie, inclusiv oile sterpe, monta aprilie-mai si fatare septembrie-octombrie.
Medic veterinar
Dr. Galatanu Diana Monica
