Fermele de oi din Spania nu se afla in localitati ci in apropierea terenurilor de pasunat. Pe cheltuiala statului, s-au asigurat drumuri de acces asfaltate, curent electric, apa potabila de la reteaua din zona.

.

Datorita faptului ca nu exista animale de prada, oile pasuneaza nesupravegheate , pe terenuri imprejmuite cu graduri clasice sau electrice.

Oile sunt mulse de doua ori pe zi, administrandu-se hrana suplimentara in timpul mulsului, de obicei cereale macinate sau chiar nemacinate. Mulsul se asigura numai mecanizat, iar procesarea laptelui se face in instalatii anume concepute.

Cascavalul prelucrat in diferite feluri si puse in forme de 250-300 grame, se comercializeaza cu preturi cuprinse intre 14 si 27 de euro/kg.

Rasa de oi dominanta in nordul Spanie se numeste Latxa, asemanatoare cu rasa Turcana de la noi. Fiind selectionata foarte sever, a ajuns la un grad de omogenitate deosebit. Considerata o rasa prea rudimentata in 1985, este astazi foarte apreciata pentru productia de lapte.

Crescatorii de oi, denumiti si pastori, obsolva un curs de sase luni la scoal de ciobani si o practica de doi ani de zile platita la o ferma de oi, pastorul devenind astfel profesionist atestat.

Pastorii fac parte dintr-o asociatie profesionala. Asociatiile profesionale sunt reunite intr-un centru asemanator federatiilor de la noi, dar mult mai restrans, denumit Centrul de management tehnico-economic Sergal, condus de un Consiliul Director format din: un presedinte, sase veterinari, un inginer agronom, un inginer mecanic agricol, opt controlori COP, cinci persoane la administrativ.

Modul de lucru practicat in Spania este mai usor decat in Romania, mai igienic si mai productiv.