In prima zi de post, pe vremuri, se mai obisnuia sa se faca jujeul.

 

Sub acest nume se ascunde un ritual crud care din fericire nu se mai este practicat. Acesta consta in gonirea, chinuirea si baterea cainilor. El inseamna de fapt o scandura legata cu doau funii pe care se punea cainele. Apoi funiile erau torsionate cat de mult posibil; cand li se dadea drumul, funiile reveneau repede la starea initiala, imprimand scandurii o rotatie care arunca animalul cat colo.

 

In acelasi timp cu prigonirea cainilor erau rasfatate si indopate gastile. Se spune ca obiceiul este preluat de la romani, care comemorau astfel salvarea Romei de invazia celta, cand orasul nu a fost trezit de cainii ce stateau de paza ci de gastile Capitoliului.

 

De aceea, in amintirea stramosilor lor latini, locuitorii meleagurilor noastre obisnuiau sa pedepseasca patrupedele care au adormit cand stapanii lor aveau nevoie de ajutor.

 

Din povetele Maicii Sofronia

 

 

Nota:

Jujeul mai este numit si o piesa de forma cilindrica, din material lemnos de esenta tare, care se poarta de catre cainii care insotesc turmele si cirezile pe fondurile de vanatoare. Jujeul se confectioneaza prin strunjire si are urmatoarele dimensiuni minime: diametrul 4 cm; lungimea 30 cm. Jujeul are fixata la jumatatea lungimii sale o bratara metalica prinsa prin intermediul unui lant de zgarda de la gatul cainelui.