Cultivare melcilor este o ramura a zootehniei cunoscuta din vremea romanilor.
In lumea antica, melcii se numeau cochlea, cavant care insemna lingura cu care se mancau acestia.
Romanii au ajuns sa consume melcii si datorita scrierilor lui Plinius si Varro, care aratau efectele tamaduitoare si stimulatoare a carnii de melc. Ei au construit primele gradini destinate cresterii melcilor. Cochilii de melcii s-au gasit in gramezi ca deseuri de bucatarie, in numeroase asezari romane descoperite de arheologi.
In insulele britanice melcul comun de gradina (Cornu aspersum) a fost introdus cu mult inainte de romani, respectiv in epoca celtica, din Franta.
Greci, fenicienii si alte culturi pre-romane din Marea Mediterana au consumat melci si fructe de mare. Multe din acele retete culinare s-au pastrat pana azi in bucataria mediteraneana.
Evul Mediu a adus un alt mod de a privi melcii si noua ramura a zootehnie, Helicicultura.
Melcii au avut avantajul esential in pregatirea mancarurilor de post deorece nu era considerati nici carne si nici peste. Prin urmare cele mai multe manastiri aveau mici gradini imprejmuite de garduri de lemn si sarma, in care calugarii crestea acesti melci gustosi.
In evul mediu, melcii erau hrana saracilor, deoarece se culegeau gratis din natura. Pe urma, a inceput comertul cu melci. Impreuna cu comertul, desigur, a venit si ideea de crestere a lor. Apoi aceea de a oferi o hrana bazata pe plante verzi pentru a da un gust si mai bun carnii de melc. Tot in aceea perioada melcii erau crescuti si pentru leac impotriva tusei.
Crescatorii svabi, transportau melcii in butoaie pe Dunare, cale de cateva sute de kilometri pana la Viena. Apoi comertul cu melci s-a orienta spre Paris, unde melcii erau transporati pe uscat. Se spune ca in anul 1908 svabii din satul Guttenstein au vandut la Paris peste 4 milioane de melci.
Tehnicile moderne de conservare a pus capat comertului svabilor cu melci. Astazi melcii sunt importanti din Europa de Est, Africa si Asia.
In Austria erau foarte cunoscute, in urma cu doua-trei sute de ani retetele taranesti de melci cu galuste, melci cu carnati, sau melci cu hrean si varza. Un proverb din Styria spune ca „taranul care are melci in gradina nu are probleme in dormitor.”
Astazi exista iar un viitor in crestera melcilor si in comertul cu melci. Franta este tara unde melcii fac parte din meniul zilnic. In Germania, Elvetia si Austria melcii isi recastiga importanta din evul mediu. Iar restaurantele rurale din Austria gatesc tot mai multe feluri de mancare de melcii in care se redescopera vechile retete sau sunt inventate altele proprii.
